La vârsta de 32 de ani, eu, Natalia, am devenit văduvă, luptându-mă cu pierderea soțului meu și a tatălui fiului meu, Luca. Am rămas singuri să ne confruntăm cu realitatea crudă a pierderii noastre. La doi ani pe drumul nostru către vindecare, l-am întâlnit pe Călin, care a devenit rapid nu doar un partener pentru mine, ci și o figură părintească pentru Luca. Împreună, am încercat să construim o nouă familie, care la început părea plină de dragoste și armonie. Cu toate acestea, fațada a căzut curând, dezvăluind o latură a lui Călin pe care nici Luca, nici eu nu am fi putut-o anticipa vreodată.