Era o dimineață obișnuită la stația de autobuz, doar eu și o femeie care vorbea la telefon. Cuvintele ei mi-au rămas în minte în timp ce așteptam autobuzul. „Da, dragule, îți voi lua cafeaua preferată… Ce? Ai nevoie de ea până la prânz? Bine, voi rezolva,” a promis ea. Puțin știam că viața mea urma să ia o întorsătură neașteptată.
„Această supă este prea fadă, nu pot să o mănânc,” a mormăit Elena, împingând bolul deoparte. „Cu ajutorul tău, s-ar putea să nu mă fac niciodată bine.” Ceea ce a început ca o promisiune de ajutor s-a transformat într-un test de răbdare și legături de familie.
Soacra Anei, doamna Popescu, a fost mereu o prezență dificilă în viața ei. De la început, nu a aprobat-o pe Ana, dar reacția ei la nașterea fiicei Anei a lăsat pe toată lumea fără cuvinte. Doamna Popescu a insistat ca Ana și copilul ei să părăsească casa, convinsă că fiul ei merita mai mult decât ceea ce ea percepea ca fiind o trădare.
Căsnicia noastră a durat 8 ani. Am divorțat de comun acord, realizând că sentimentele noastre s-au stins. În ciuda acestui final, am rămas în relații bune. Totuși, mărturisirea neașteptată a mamei mele despre sentimentele ei față de fiul meu ne-a lăsat pe toți în tulburare.
Pentru prima dată de când fiul ei, Andrei, s-a îndrăgostit de prietena singură a soției sale și și-a părăsit familia, doamna Popescu a trebuit să o roage pe fosta ei noră, Ana, să o lase să-și vadă nepoții. Poate că doamna Popescu ar fi găsit sens în călătorii sau într-o relație neașteptată dacă și-ar fi iubit nepoții puțin mai puțin. Totuși, s-a întâmplat ca
„Tată, nu mă mai suna. Nu mai am timp să te ajut.” Ion oftă adânc. Se așteptase la o astfel de reacție din partea fiului său, dar tot îl durea. Trecuseră zece ani de când avuseseră o conversație normală. De îndată ce fiul său primise partea sa de moștenire, dispăruse. Nu avusese niciodată nevoie cu adevărat de tatăl său—doar de bani.
Elena a fost profund jignită. Fiul ei tocmai se căsătorise, iar la doar câteva săptămâni după, el și soția lui au decis, fără un motiv aparent, că vor găti singuri. Ca să fie și mai rău, fiul ei a anunțat că vor cumpăra un al doilea frigider. „De ce, fiule?” Elena a fost luată prin surprindere. „Credem că este cel mai bine,” a răspuns el. Fiul ei nu glumea. Curând, în aceeași bucătărie unde obișnuiau să
Micul Andrei a alergat cu brațele deschise. Sara, de opt ani, stătea în colț, mușcându-și buza—Bunica nu adusese nimic pentru ea. Era mereu așa, dar ea nu se plângea niciodată.
Ion este singur la părinți, iar mama lui a fost întotdeauna o parte semnificativă a vieții sale. Înainte de a mă căsători cu el, eram îngrijorată de cum mă va accepta ea pe mine și pe cei doi copii ai mei dintr-o căsătorie anterioară. În ciuda îngrijorărilor mele, le-am ținut pentru mine. Dar într-o zi, o simplă conversație a dus la o cădere emoțională pe care nu am prevăzut-o niciodată.
Ștefan, simțindu-se abătut, s-a retras într-un colț cu jucăriile sale. Învățătoarea s-a apropiat și a explicat că tatăl său a scris o declarație către director — să nu elibereze copilul nimănui altcuiva.
Trădată de soțul ei, Madalina și-a revărsat toată dragostea asupra fiului ei, Ionuț. A renunțat la viața personală și a trăit doar pentru el. Dar într-o zi, totul s-a schimbat.
Vorbeau ca cei mai buni prieteni. De aceea, Robert a primit o mustrare când a depus actele de divorț. Mama a încercat să-i țină împreună și a fost furioasă pe noua noră. Ea credea
