– Navigarea provocărilor de a crește un copil vitreg poate fi o călătorie solitară și nerecunoscătoare. Mihai se află într-o luptă constantă pentru respect și înțelegere din partea fiului său vitreg, care pare hotărât să respingă fiecare efort al său. Cum poate Mihai să construiască o punte când fiul său vitreg refuză să-l întâlnească la jumătatea drumului?
Fără alte opțiuni, mătușa mea Ioana, în vârstă de 65 de ani, a preluat responsabilitatea de a avea grijă de fiica mea mică. Ca părinte singur și profesor cu normă întreagă, mă confrunt cu vinovăția și provocările acestei situații.
Credea că are totul planificat când s-a căsătorit cu iubita din facultate. Dar viața a luat o întorsătură neașteptată când soacra sa s-a mutat la ei, iar atât ea, cât și soția sa au născut la câteva zile distanță. Acum, este copleșit de cerințele de a avea grijă de două mame noi și doi nou-născuți, fără să vadă un sfârșit în viitorul apropiat.
Mă numesc Ana și am 36 de ani. Sunt căsătorită cu Andrei de șase ani. El este al doilea meu soț. Prima mea căsătorie a fost o poveste de dragoste fulgerătoare care s-a încheiat cu dezamăgire și durere. Din acea căsătorie am o fiică, Maria, care s-a născut în 2013. Tot în acel an, prima mea căsătorie s-a destrămat.
La doar 18 ani, fiul meu, Andrei, a fost aruncat într-o lume a responsabilităților pe care nu le anticipase niciodată. Când prietena lui, Ana, i-a dezvăluit că este însărcinată, Andrei a fost copleșit de frică și incertitudine. Această poveste explorează frământările emoționale și alegerile dificile cu care se confruntă un tânăr nepregătit pentru cerințele paternității.
Ca tată singur, mă străduiesc să îi ofer fiului meu adolescent oportunitățile pe care le merită. Între timp, mama mea de 79 de ani insistă să locuiască singură în casa ei veche dintr-o zonă izolată a României. Orașul este atât de mic încât pare că timpul s-a oprit în loc.
Nu mi-am dat seama cât de leneșă era soția mea până când a luat concediul de maternitate. Epuizat de toate responsabilitățile, am decis să o trimit înapoi la muncă. Acum, sunt lăsat să îmi cresc singur fiul, iar lucrurile sunt departe de a fi ușoare.
Aveam doar 23 de ani când soțul meu m-a părăsit cu fiul nostru mic, Mihai. Avea doar trei ani la acea vreme. Soțul meu a plecat pentru că nu putea face față responsabilităților constante – trebuia să câștige bani și să-i cheltuiască pe familie. Nu-i plăcea deloc asta. De ce să cheltuiască pe familie când putea să cheltuiască pe el și pe iubita lui?
Am 55 de ani, iar fiica mea are 30. Locuiam în București, și când fiica mea avea 4 ani, am divorțat de soțul meu pentru că era dependent. A trebuit să mă bazez doar pe mine, trăind din ce câștigam, deoarece fostul meu soț nu oferea niciun sprijin și era șomer. Acest lucru a dus la restanțe la chirie. Când fiica mea avea 12 ani, a trebuit să iau o decizie dificilă.
Am un fiu de 6 ani. Andrei nu are abilități sau talente artistice, dar îi place să deseneze. În casa noastră, avem un loc special unde păstrăm toate desenele lui Andrei. Chiar dacă nu sunt perfecte, el depune mult efort în ele. Printre aceste desene se numără portrete ale mele și ale mamei mele, deoarece petrecem mult timp împreună.
– Săptămâna trecută a fost ziua de naștere a fiului meu, care a împlinit trei ani. Fostul meu soț nici măcar nu și-a amintit, spre deosebire de mama lui. I-am spus că poate să vină, ce e rău în asta? A adus bani, o jucărie și niște dulciuri ca daruri. Am mers la o plimbare în parc și apoi ne-am întors acasă. Și apoi totul a luat-o razna! – s-a plâns Andreea, în vârstă de 32 de ani. – Ce s-a întâmplat? –
Știam că are opiniile ei, dar nu mi-am imaginat niciodată că va merge atât de departe. Ce s-a întâmplat? A cerut compensație pentru a avea grijă de propria ei nepoată.
