Ca părinte, am încercat întotdeauna să ofer tot ce e mai bun copiilor mei, asigurându-mă că au tot ce le trebuie. Dar când sora mea mi-a cerut pătuțul de care fiica mea nu mai avea nevoie pentru nou-născutul ei, m-am trezit într-o dilemă care a pus la încercare legăturile de familie și m-a făcut să mă întreb despre adevăratul sens al generozității.
Recent recuperată după o operație majoră, o femeie în vârstă a fost lăsată să aibă grijă de nepotul ei mic, în timp ce fiica și ginerele ei au plecat în vacanță. Bunica, încă în durere și luptând cu propria recuperare, s-a confruntat cu o provocare copleșitoare.
Mi-am crescut copiii fără niciun ajutor. Nimeni nu m-a asistat, nici fizic, nici financiar. Fostul meu soț a fost absent din viața fiului meu, și nu vreau să mă întorc la acea etapă.
M-am mutat în Canada pentru muncă când fiul meu cel mare a terminat liceul. Andrei avea 18 ani, iar Matei avea 15 ani. La acea vreme, orașul nostru mic oferea puține oportunități. În cele din urmă, toată lumea părea să-și lase soții și copiii tineri în urmă pentru a câștiga niște bani. De atunci au trecut treisprezece ani. Andrei s-a căsătorit, iar familia lui tânără s-a mutat în apartamentul soției sale, dar eu le dădusem
După aproape un deceniu de căsnicie cu Ion, lumea noastră s-a răsturnat când a recunoscut că a avut o aventură cu o colegă de serviciu. Cu un fiu de 4 ani, prins în mijlocul acestui conflict, am luat decizia devastatoare de a-l lăsa pe copilul meu în grija tatălui său, o alegere care a fost criticată din toate părțile. Aceasta este povestea mea despre dragoste, trădare și drumul dificil spre a lăsa lucrurile să meargă.
