Ani de zile am trăit sub acoperișul soacrei mele, supunându-mă constant voinței ei. Fostul meu soț a încercat să se impună ca șef al familiei. Acum, după divorț, ei îl manipulează pe fiul meu împotriva mea și a noului meu partener.
Soțul meu are un frate mai mic, Andrei. E un tip de treabă și seamănă aproape identic cu soțul meu. Nu cred că este o persoană rea, dar îmi dau seama că a fost crescut prost. Cel puțin din perspectiva mea. La 28 de ani, ar fi timpul să se comporte ca un adult. Totuși, Andrei nu pare să-și dorească asta. De fapt, după
Eram împotriva căsătoriei fiului meu mai mic. Nu pentru că nu-mi plăcea prietena lui, ci pentru că era încă prea tânăr. La doar 27 de ani, abia își găsise un loc de muncă bun, dar era deja convins că poate întreține o familie. Din cauza personalității sale, nu i-a plăcut niciodată să ia sfaturi.
De peste 12 ani, Ana își vizitează zilnic bunica, ajutând-o cu treburile casnice. Când Ana era copil, bunica Maria a fost cea care a crescut-o, insuflându-i dragostea pentru teatru, învățând-o să gătească șnițele delicioase și sprijinind-o în cele mai grele momente ale vieții. Totuși, când Ana a decis să-i ceară bunicii să-i transfere casa pe numele ei, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată.
Nu reușesc să-l fac să înțeleagă că m-am obișnuit să trăiesc singură și nu am dorința de a mă recăsători sau chiar de a ieși la întâlniri.
Nu mai au averea pe care o aveau odată, dar de fiecare dată când soacra mea ne vizitează, nu uită să-mi amintească că părinții mei ar putea face mai mult pentru a ne ajuta.
Când m-am căsătorit cu Andrei, fiica mea, Ana, avea 16 ani. Nu a existat o legătură specială între ei, ceea ce este de înțeles, deoarece Ana era deja adolescentă.
Fiica mea a ajuns în jurul orei 17:00 și nu era singură. În fața ei, un cărucior cu nepoțica mea a intrat în apartamentul meu. În acel moment, îmi terminam machiajul și mă gândeam
Unii oameni ar putea vedea căsătoria târzie ca o încercare de a se simți din nou tineri. Nu este clar dacă acesta este cazul. Dar Ioana și-a format deja o părere.
Scriu aceste rânduri într-o stare de frustrare totală după încă o ceartă cu fiica mea. Nu mai pot suporta și simt nevoia să împărtășesc povestea mea. Soțul meu înțelege, dar mulți dintre prietenii noștri spun: ce te așteptai, fiica ta este căsătorită acum, are propria ei familie. Soțul ei îi dictează acțiunile – ginerele nostru disprețuit! Parcă i-a spălat creierul! Fiica noastră
„Crescând trei băieți în timp ce construim o casă nu a fost ușor. Dar eu și soțul meu ne-am consolat cu gândul că în sfârșit vom putea să ne relaxăm la pensie. Pentru a realiza acest vis, am economisit cu sârguință și am muncit din greu. Credem că avem tot dreptul să fim mândri de realizările noastre. Fiii noștri sunt acum adulți, cu familiile lor, și am construit o casă confortabilă,” scrie Lidia. Cu toate acestea, liniștea la care au visat este acum amenințată.
Totul se reduce la rivalitate. Ei doresc mai multă atenție din partea părinților, cadouri mai scumpe, dragoste și afecțiune. Și, deoarece în copilărie suntem cu toții egoiști, nu se fac concesii.
