Nu m-am simțit niciodată bătrân. De fapt, nu m-am simțit niciodată cu adevărat adult, chiar dacă recent am împlinit 60 de ani. Și ce dacă? Încă am majoritatea intereselor din facultate și vechii mei prieteni; grupul nostru nu s-a destrămat ca altele din cauza obligațiilor familiale. Nu am fost niciodată căsătorit, deși, să fiu sincer, femeile m-au observat întotdeauna.
Eu și Andrei am crescut în același oraș mic, chiar în același cartier. Am urmat același liceu, deși eu eram cu doi ani mai mică. Nu am devenit prieteni decât mai târziu, prin cunoștințe comune, când am descoperit trecutul nostru comun. Andrei a studiat ingineria, în timp ce eu am urmat o diplomă în educație. Am prosperat amândoi în domeniile noastre respective. Lui îi plăcea să repare lucruri.
Dacă lucrurile ar fi fost diferite, povești ca a mea ar fi mult mai puțin comune. M-am căsătorit acum trei ani. Relația mea cu soțul meu era perfectă. Totul mergea bine până când s-a născut bebelușul nostru.
Pentru orice femeie căsătorită, un soț slab poate fi sursa celor mai multe dureri și dezamăgiri. Se spune adesea că o femeie ar trebui să simtă un umăr puternic și sprijin. Fără acesta, dragostea, oricât de puternică ar fi, va dispărea în cele din urmă. Este deosebit de greu să fii aproape de un bărbat care arată slăbiciune față de mama lui.
Nimic deosebit de romantic, doar o conversație între doi tineri și un schimb de numere de telefon. Chiar și atunci, am observat că nu părea un tip obișnuit din oraș.
De când mă știu, mama mea a fost întotdeauna o femeie autoritară. Nu față de toată lumea, nu. Doar față de copiii ei. Tatăl nostru avea un loc de muncă bun în trecut, dar asta nu ne-a protejat de natura ei controlatoare.
Soțul meu, Eugen, este bucătar profesionist. Lucrează la un restaurant prestigios, unde colegii îl respectă și oaspeții adoră creațiile sale culinare. Întotdeauna am știut că nu pot ajunge la nivelul lui de gătit, deși încerc să-mi îmbunătățesc abilitățile. Uneori, Eugen mă ajută, învățându-mă câteva dintre trucurile lui. Dar tot nu este suficient pentru a deveni un bucătar de primă clasă ca el. Eugen tratează gătitul ca pe
Când eram copil, aveam o mică grădină, dar a trebuit să o vindem din cauza unei mutări. Acum, fiul meu a crescut și și-a întemeiat propria familie, ceea ce mi-a permis să
Acum treizeci de ani, m-am căsătorit cu cel mai minunat bărbat din lume. Când ne-am cunoscut, eu aveam 23 de ani, iar Andrei avea 26. M-a tratat ca pe o regină, iar dragostea noastră era incredibil de puternică. Am avut doi copii: o fiică pe nume Ana și un fiu pe nume Mihai. De mult timp, ei s-au mutat și și-au început propriile familii. În ultimul deceniu, am fost doar eu și Andrei. Totul părea perfect până când
„Nu am răspuns la telefon pentru că eram la duș. Apoi l-a sunat pe Andrei și l-a întrebat,” spune Ioana, în vârstă de 28 de ani. „Ce s-a întâmplat apoi?” „Andrei a sunat…”
Chiar aseară, au venit acasă pe la opt, exact când ne așezam la cină. Au intrat, ne-au salutat, și le-am oferit să mâncăm împreună, dar au refuzat și s-au închis în camera lor.
Prima mea căsnicie cu Andrei a fost fericită timp de un deceniu. Ultimii trei ani, însă, s-au transformat într-un coșmar pe care nu l-aș dori nici celui mai mare dușman. Îl cunosc pe Mihai din liceu.
