Când boala cronică a tânărului Oliver a pus la încercare familia noastră, am decis să-i trimit pe soțul și fiul meu la sora mea pentru o pauză. Ceea ce a început ca o speranță de respiro s-a transformat în provocări neprevăzute și durere.
Pe măsură ce am crescut, eu și sora mea am urmat căi foarte diferite. Eram profund dedicată studiilor mele, cu scopul de a deveni medic, în timp ce sora mea Ioana era mai atrasă de viața de noapte vibrantă. Viețile noastre au luat o întorsătură dramatică când Ioana a sugerat că ar trebui să ne gândim să o plasăm pe mama într-un cămin de bătrâni.
După ce Ioana și Mihai s-au căsătorit, au început să caute un loc al lor, bazându-se exclusiv pe ei înșiși. Părinții Ioanei nu puteau oferi ajutor financiar, iar Mihai, care a crescut cu bunica sa, Elena, nu voia să o împovăreze. Mihai avea contacte sporadice cu mama sa, Alexandra, pe care o vedea doar în timpul vizitelor acesteia la Elena. Situația a devenit tensionată când Elena a decis să se mute cu ei, simțindu-se din ce în ce mai mult în cale.
Cosmin aștepta nerăbdător în fața spitalului, pregătit să-și aducă acasă soția, Mihaela, și fiul nou-născut. Ziua începuse cu o bucurie fără margini, dar ceea ce avea să se întâmple în orele următoare le va schimba viețile pentru totdeauna.
Căsătorită la frageda vârstă de 19 ani, credeam că mi-am găsit căminul veșnic cu Cătălin și mama lui, Laura. Inițial, Laura m-a tratat ca pe fiica pe care nu a avut-o niciodată, răsfățându-mă cu afecțiune și asigurându-se că Cătălin îmi îndeplinește fiecare nevoie. Fericirea noastră, însă, a fost de scurtă durată când am descoperit că copilul nostru nenăscut va înfrunta provocări de sănătate. Reacția lui Cătălin și a Laurei a fost incredibil de crudă, marcând începutul unei lupte neașteptate.
