Pe măsură ce Leonardo citea peste umărul lui Aiden, un sentiment de neliniște începea să-i cuprindă stomacul. A râs nervos la descrierile lui Aiden, dar râsul său în curând s-a transformat în lacrimi. Eseul nu era doar o descriere fizică a Deborei; era o oglindă care reflecta anii de luptă, bătăliile tăcute pe care le purta cu propria imagine de sine și modul în care se percepea pe sine în lume.