Soțul Meu, Fantoma Casei Noastre: Mereu la Mama sau Absorbit de Muncă

În ciuda speranțelor și eforturilor ei, situația nu s-a îmbunătățit. Stefania a rămas singură să facă față provocărilor legate de părințetate și carieră, plângând pierderea parteneriatului pe care cândva îl avea. Cristian, se părea, era mulțumit să trăiască undeva între muncă și casa mamei sale, lăsându-și familia în plan secund.

Stefania stătea la masa din bucătărie, iar lumina delicată a soarelui dimineții abia compensa absența rece din fața ei. Cristian, soțul ei, plecase din nou devreme la muncă, cel puțin așa spunea biletul lui. În ultimele zile, se simțea ca și cum ar trăi cu un fantomă, nu cu bărbatul cu care s-a căsătorit.

Relația lor nu a fost întotdeauna atât de tensionată. La început, Cristian era atent și prezent. Își petreceau weekendurile explorând orașul sau pur și simplu bucurându-se de compania reciprocă acasă. Dar cu timpul, mai ales după nașterea fiicei lor, Ana, Cristian a început să dispară.

La început, Stefania a încercat să-i acorde creditul de încredere. Înțelegea că a deveni părinte este o schimbare semnificativă și că Cristian ar putea avea dificultăți de adaptare. Totuși, a devenit rapid clar că absența lui nu era doar despre adaptarea la paternitate.

Cristian era întotdeauna fie la casa mamei sale, fie absorbit de muncă. Mama lui, Elena, a fost întotdeauna o prezență puternică în viața lui, dar acum părea că este singura persoană cu care dorea să-și petreacă timpul. Ori de câte ori Stefania aducea în discuție această problemă, Cristian respingea îngrijorările ei, spunând că încearcă să fie un fiu bun și să asigure un trai familiei.

Prietenii Stefaniei, cum ar fi Ion și Alexandru, îi spuneau că s-ar putea îmbunătăți când se va întoarce la muncă după concediul de maternitate. Sperau că reluarea carierei va aduce o oarecare normalitate în viața lor. Dar, în adâncul sufletului, Stefania se temea că nimic nu se va schimba.

Distanța dintre ei creștea cu fiecare zi. Conversațiile au devenit tranzacționale, concentrându-se doar pe nevoile Anei sau pe sarcinile casnice. Căldura și dragostea care odinioară defineau relația lor păreau să dispară, lăsând în loc o goliciune rece.

Într-o seară, după ce a pus-o pe Ana la culcare, Stefania a decis să-l confrunte pe Cristian. A așteptat întoarcerea lui acasă, repetând în gând ce vrea să-i spună. Dar pe măsură ce orele treceau, Cristian nu apărea. Frustrată și rănită, Stefania a sunat la telefonul lui, doar pentru a fi redirecționată către mesageria vocală.

A doua zi dimineața, Cristian era înapoi la masa din bucătărie, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Când Stefania l-a întrebat unde a fost, el a spus pur și simplu că și-a pierdut noțiunea timpului la casa mamei sale. Disprețul cu care a respins sentimentele ei a fost picătura care a umplut paharul pentru Stefania.

În săptămânile care au urmat, interacțiunile lor au devenit și mai tensionate. Stefania și-a dat seama că bărbatul cu care s-a căsătorit nu mai era prezent în viața lor. A devenit o fantomă, bântuind casa pe care odată o împărțeau cu absența lui.