„Nu Mai Ai Mamă,” Plângea Soacra

Petru a fost întotdeauna un fiu devotat. Mama sa, Ariana, l-a crescut singură după moartea prematură a tatălui său, iar legătura lor părea de neîntrerupt—sau cel puțin așa credea el. Pe măsură ce Petru a devenit un arhitect de succes, s-a asigurat că mama sa este îngrijită și fericită. Își exprima adesea recunoștința, spunându-i că este cea mai bună mamă pe care cineva ar putea-o cere.

Când Petru a cunoscut-o pe Zoe, a fost fermecat. Ea era vibrantă, inteligentă și părea să-l înțeleagă într-un mod în care nimeni altcineva nu o făcuse. După o poveste de dragoste fulgerătoare, Petru a decis că Zoe este aleasa. A cerut-o în căsătorie, iar ea a acceptat cu bucurie. Singurul pas rămas era să o prezinte mamei sale, un moment pe care îl anticipa cu un amestec de entuziasm și anxietate.

Ziua a sosit, iar Petru a simțit tensiunea din momentul în care a deschis ușa casei copilăriei sale, cu Zoe alături. Ariana i-a întâmpinat călduros, dar zâmbetul ei nu ajungea până la ochi. Cina a fost o afacere liniștită, cu Ariana punând întrebări politicoase, dar tăioase lui Zoe. Petru a încercat să destindă atmosfera, amintindu-și de copilăria sa și lăudând sacrificiile și dragostea mamei sale.

Pe măsură ce strângeau masa, comportamentul Arianei s-a schimbat. „Știi, Petru,” a început ea, cu vocea tremurând ușor, „auzindu-te vorbind despre trecut… îmi dau seama cât de mult am renunțat pentru tine. Și acum, ești gata să începi o viață nouă cu altcineva.”

Petru a fost luat prin surprindere. „Mamă, Zoe este minunată. Am crezut că vei fi fericită pentru mine.”

Ochii Arianei s-au umplut de lacrimi. „Sunt fericită, dar e greu. Simt că te pierd. Spui că sunt cea mai bună, dar dacă ar fi adevărat, nu ai vrea să mă ții mai aproape?”

Înainte ca Petru să poată răspunde, soneria a sunat. Erau părinții lui Zoe, Victor și Daniel, care veniseră să o cunoască pe Ariana și să sărbătorească logodna. Seara a devenit și mai tensionată pe măsură ce starea de spirit a Arianei s-a întunecat.

După cină, când Zoe și părinții ei erau pe punctul de a pleca, Ariana l-a tras pe Petru deoparte. „Amintește-ți, nu mai ai mamă,” i-a șoptit ea amar, cu vocea frântă. „Ai ales noua ta familie în locul meu.”

Uimit, Petru a privit cum mama sa s-a retras în camera ei, lăsându-l să-și ia rămas bun de la Zoe și părinții ei singur. Drumul înapoi spre apartamentul său a fost tăcut. Zoe, simțind tensiunea, nu l-a presat pentru detalii.

În următoarele săptămâni, încercările lui Petru de a se împăca cu Ariana au fost întâmpinate cu răceală. Ea a refuzat să participe la nunta lor și încet-încet legătura lor odinioară indestructibilă s-a destrămat și s-a rupt. Petru a rămas să se lupte cu pierderea prezenței mamei sale în viața lui, un gol pe care niciun succes sau iubire nu-l putea umple.

Nunta a fost dulce-amăruie. În timp ce Petru stătea lângă Zoe, promițând să o prețuiască toată viața lui, inima îi durea pentru mama sa. Atunci și-a dat seama că unele răni poate nu se vor vindeca niciodată complet și că prețul de a merge mai departe este uneori mai mare decât anticipase.