„Nu Vreau ca Verișoara Soțului Meu să Locuiască cu Noi în Timpul Facultății. Va Fi pentru Cinci Ani”

Ariana stătea la masa din bucătărie, degetele ei bătând nervos pe suprafața de lemn. Se uita la ceasul de pe perete, sunetul ticăitului amplificându-i anxietatea. Logan urma să ajungă acasă în orice moment și trebuia să aibă această conversație cu el înainte să fie prea târziu.

Când s-au întâlnit prima dată, nu a fost nimic special—doar o conversație casuală la petrecerea unui prieten comun. Au făcut schimb de numere de telefon, iar Ariana nu a putut să nu observe că Logan nu era ca tipii obișnuiți din oraș cu care se întâlnise înainte. Era sincer, cu picioarele pe pământ și avea un anumit farmec care o atrăgea.

Au trecut trei ani și acum erau căsătoriți, locuind într-un apartament cochet în centrul Bucureștiului. Viața era bună, dar liniștea Arianai urma să fie perturbată. Verișoara lui Logan, Hailey, fusese acceptată la o universitate prestigioasă din oraș și avea nevoie de un loc unde să stea. Logan oferise camera lor de oaspeți fără să o consulte pe Ariana.

Ușa de la intrare scârțâi și Logan intră, fața lui luminându-se când o văzu pe Ariana. „Hei, iubito,” o salută el cu un sărut pe obraz. „Cum ți-a fost ziua?”

Ariana forță un zâmbet. „A fost bine. Trebuie să vorbim.”

Zâmbetul lui Logan dispăru în timp ce se așeză în fața ei. „Ce s-a întâmplat?”

Ariana respiră adânc. „E vorba despre Hailey. Nu cred că e o idee bună să locuiască cu noi în timpul facultății.”

Logan se încruntă. „De ce nu? E familie și are nevoie de ajutorul nostru.”

„Înțeleg asta,” răspunse Ariana, încercând să-și păstreze vocea calmă. „Dar vor fi cinci ani, Logan. E mult timp să avem pe altcineva locuind cu noi.”

Logan se lăsă pe spate în scaun, încrucișându-și brațele. „E verișoara mea, Ariana. Nu putem să o lăsăm pe dinafară.”

Frustrarea Arianai ieși la suprafață. „Nu spun că ar trebui să o abandonăm. Dar aceasta este casa noastră, spațiul nostru. Trebuie să ne gândim cum va afecta asta relația noastră.”

Ochii lui Logan se înmuiară în timp ce întinse mâna peste masă pentru a-i ține mâna. „Înțeleg, dar Hailey nu are pe altcineva. Părinții ei nu-și permit să o susțină în oraș.”

Ariana își retrase mâna, simțind un val de vinovăție dar și o determinare crescândă. „Știu că e greu pentru ea, dar trebuie să stabilim limite. Poate putem să o ajutăm să găsească un loc accesibil în apropiere sau să contribuim la chiria ei.”

Logan oftă, frecându-și tâmplele. „Pur și simplu nu înțeleg de ce ești atât de împotrivă.”

Ariana se ridică, plimbându-se prin bucătărie. „Nu e vorba de a fi împotriva lui Hailey. E vorba despre noi, Logan. Suntem căsătoriți doar de un an. Avem nevoie de timp pentru a ne construi viața împreună fără stres suplimentar.”

Logan rămase tăcut, expresia lui fiind greu de citit. Tensiunea din cameră era palpabilă și Ariana simți lacrimile adunându-se în ochi.

„Te rog, Logan,” șopti ea, vocea ei tremurând. „Gândește-te doar la asta.”

Logan se ridică și veni spre ea, îmbrățișând-o strâns. „O să mă gândesc,” murmură el în părul ei.

Zilele se transformară în săptămâni și subiectul locuirii lui Hailey cu ei deveni o sursă constantă de tensiune între Ariana și Logan. Se certau mai des, casa lor odată fericită fiind acum plină de resentimente și frustrare.

Într-o seară, după o altă ceartă aprinsă, Logan își făcu bagajul și plecă să stea la un prieten pentru câteva zile. Ariana rămase singură în apartamentul lor, simțind greutatea relației lor destrămate apăsând asupra ei.

Hailey găsi în cele din urmă un loc unde să stea la un alt membru al familiei, dar daunele fuseseră deja făcute. Tensiunea situației crease o prăpastie între Ariana și Logan pe care nu au putut-o repara.

Câteva luni mai târziu, au decis să se despartă, căsnicia lor sfârșindu-se nu cu un bang ci cu o resemnare tăcută. Ariana se mută din apartamentul pe care îl împărțiseră odată, începând o nouă viață cu amintiri despre ceea ce ar fi putut fi.