„Gelozia Mă Consumă Gândindu-mă la Cadourile de Nuntă pentru Sora Mea Mai Mică: Sunt Fericită pentru Ea, Dar Nu Îi Înțeleg Comportamentul Tatălui Meu Vitreg”

Mă numesc Ariana și am o soră mai mică pe nume Eliana. Crescând, dinamica familiei noastre a fost complicată, dar plină de iubire. Tatăl nostru biologic ne-a părăsit când aveam doar trei ani, lăsând-o pe mama să mă crească singură. Când aveam cinci ani, ea l-a cunoscut pe Mihai, care avea să devină tatăl meu vitreg. Mihai era amabil și grijuliu, iar până la vârsta de zece ani, îl numeam „tată,” complet inconștientă că nu era tatăl meu biologic.

Când am împlinit doisprezece ani, mama m-a chemat să-mi spună adevărul despre Mihai. Surprinzător, nu m-a deranjat deloc. Nu mai eram o fetiță și Mihai fusese mereu acolo pentru mine. Am continuat să-l tratez la fel și relația noastră a rămas puternică.

Avansând în prezent, Eliana se căsătorește. Are 24 de ani, iar logodnicul ei, Andrei, este un tip minunat. Întreaga familie este entuziasmată de nuntă, dar pe măsură ce ziua cea mare se apropie, am început să simt un sentiment de gelozie care mă roade. Nu e că nu sunt fericită pentru Eliana; o iubesc enorm și îmi doresc tot ce e mai bun pentru ea. Dar comportamentul lui Mihai m-a lăsat confuză și rănită.

Mihai a fost întotdeauna susținător cu amândouă, dar în ultima vreme pare că face tot posibilul pentru Eliana. O copleșește cu cadouri scumpe și se oferă să plătească pentru părți extravagante ale nunții. Deși sunt fericită că Eliana are nunta visurilor ei, nu pot să nu simt un fior de gelozie. De ce Mihai nu a făcut asta și pentru mine? Când m-am căsătorit acum doi ani, a fost susținător, dar nu în aceeași măsură.

Am încercat să ignor aceste sentimente, spunându-mi că poate Mihai are acum mai multă stabilitate financiară sau că pur și simplu vrea să facă ziua Elianei specială. Dar cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă rodea mai tare. Într-o seară, am decis să-l confrunt pe Mihai.

„Mihai,” am început ezitant, „trebuie să vorbesc cu tine despre ceva ce mă deranjează.”

El s-a uitat la mine deasupra ziarului, cu o expresie de îngrijorare pe față. „Ce este, Ariana?”

„E vorba despre nunta Elianei,” am spus încercând să-mi păstrez vocea calmă. „Nu pot să nu observ că faci tot posibilul pentru ea. Și deși sunt fericită pentru ea, mă face să mă întreb de ce nu ai făcut același lucru și pentru mine.”

Mihai a oftat adânc și a pus ziarul jos. „Ariana, nu e că nu am vrut să fac același lucru pentru tine. Când te-ai căsătorit tu, eram într-o situație financiară diferită. Lucrurile s-au schimbat acum.”

Am dat din cap încercând să înțeleg. „Dar nu e vorba doar despre bani, Mihai. Simt că ești mai implicat în fericirea ei decât ai fost în a mea.”

Mihai părea rănit. „Ariana, nu e adevărat. Vă iubesc pe amândouă în mod egal. Poate am exagerat acum pentru că mă simt vinovat că nu am putut face mai mult pentru tine atunci.”

Cuvintele lui aveau sens, dar nu au șters complet durerea pe care o simțeam. Pe măsură ce ziua nunții se apropia, sentimentele mele de gelozie deveneau tot mai puternice. În ziua nunții, în timp ce îl priveam pe Mihai conducând-o pe Eliana la altar cu un zâmbet mândru pe față, nu am putut să nu simt un profund sentiment de pierdere.

După nuntă, m-am distanțat de Mihai și Eliana. Gelozia și durerea au creat o prăpastie care părea imposibil de reparat. În timp ce Eliana se bucura de noua ei viață cu Andrei, eu mă luptam cu sentimentele mele de inadecvare și resentiment.

În cele din urmă, relația mea cu Mihai nu s-a recuperat niciodată complet. Gelozia care m-a consumat a lăsat o cicatrice permanentă asupra legăturii noastre. Și deși am încercat să merg mai departe cu viața mea, durerea de a mă simți pe locul doi a rămas în inima mea.