„Fiul și Nora Noastră Nu Pot Economisi pentru o Casă Pentru că Cheltuiesc Banii pe Prostii”
Eu și soțul meu am crezut întotdeauna în importanța responsabilității financiare. Ne-am crescut fiul, Andrei, cu principiul „trăiește în limitele posibilităților tale.” L-am învățat să-și facă un buget, să economisească și să prioritizeze nevoile în detrimentul dorințelor. Speram ca aceste lecții să-l ghideze în viața de adult, mai ales când vine vorba de obiective financiare semnificative, cum ar fi cumpărarea unei case.
Andrei s-a căsătorit cu Ana acum trei ani. Amândoi au locuri de muncă decente și câștigă un venit combinat care ar trebui să le permită să economisească pentru un avans la o casă în câțiva ani. Cu toate acestea, în ciuda veniturilor lor, par să aibă dificultăți în a economisi bani.
De fiecare dată când le vizităm apartamentul, suntem uimiți de cantitatea mare de obiecte inutile pe care le dețin. Livingul este aglomerat cu cele mai noi gadgeturi, de la dispozitive smart home la console de jocuri. Bucătăria lor este plină de aparate electrocasnice de ultimă generație pe care le folosesc rar. Chiar și dulapurile lor sunt pline de haine și pantofi de designer.
Am încercat să avem o discuție cu Andrei despre obiceiurile lor de cheltuire. Ne-a asigurat că își gestionează bine finanțele și că au un plan pentru a economisi pentru o casă. Dar de fiecare dată când îi vedem, pare că au cumpărat ceva nou și extravagant.
Într-o zi, am decis să arunc o privire mai atentă asupra situației lor financiare. Cu permisiunea lor, am revizuit extrasele bancare și facturile de pe cardurile de credit. Ceea ce am descoperit a fost alarmant. Cheltuiau sute de lei în fiecare lună pe mese în oraș, servicii de abonament și achiziții impulsive. Datoria lor pe cardurile de credit creștea, iar ei făceau doar plățile minime.
M-am așezat cu Andrei și Ana pentru a discuta preocupările mele. Le-am explicat că obiceiurile lor actuale de cheltuire erau nesustenabile și că trebuiau să facă schimbări semnificative dacă doreau vreodată să cumpere o casă. Au ascultat politicos, dar păreau neconvinși.
Câteva luni mai târziu, Andrei ne-a sunat panicat. Primiseră un aviz de evacuare pentru că rămăseseră în urmă cu chiria. Nu aveau economii la care să apeleze și riscau să-și piardă apartamentul. Eu și soțul meu am intervenit pentru a-i ajuta financiar, dar le-am spus clar că aceasta era o asistență unică.
În ciuda acestui semnal de alarmă, obiceiurile de cheltuire ale lui Andrei și Ana nu s-au schimbat prea mult. Au continuat să prioritizeze plăcerile pe termen scurt în detrimentul stabilității financiare pe termen lung. Și-au cumpărat o mașină nouă pe care nu și-o puteau permite, au făcut vacanțe scumpe și au continuat să mănânce frecvent în oraș.
Ca părinți, este sfâșietor să ne vedem fiul luptându-se financiar din cauza alegerilor proaste. Am făcut tot posibilul să-i insuflăm obiceiuri financiare bune, dar se pare că eforturile noastre au fost în zadar. Andrei și Ana sunt acum mai departe de a-și cumpăra o casă decât oricând.
Sperăm că într-o zi vor realiza importanța responsabilității financiare și vor face schimbările necesare pentru a-și atinge obiectivele. Dar până atunci, nu putem decât să privim de pe margine și să sperăm la ce e mai bun.