„Ginerele nostru ne-a schimbat fiica dincolo de recunoaștere: Nici măcar nu a venit la aniversarea importantă a tatălui ei”

Stau aici, cu mâinile tremurând de furie și tristețe, încercând să înțeleg ultima ceartă cu fiica mea, Andreea. Simt că se îndepărtează tot mai mult de noi cu fiecare zi care trece și nu știu cum să opresc asta. Soțul meu, Mihai, încearcă să mă consoleze, dar chiar și el pare uneori fără cuvinte. Prietenii noștri ne tot spun că trebuie să acceptăm că Andreea are acum propria ei familie, dar cum să accept asta când simt că am pierdut-o complet?

Andreea era atât de apropiată de noi. Era genul de fiică care suna în fiecare zi doar ca să vadă ce mai facem, care venea la cină în fiecare duminică fără excepție. Dar de când s-a căsătorit cu Radu, totul s-a schimbat. Radu este controlant, manipulator și cumva a reușit să o întoarcă pe Andreea împotriva noastră. Parcă i-a spălat creierul.

Punctul culminant a fost weekendul trecut. A fost aniversarea de 60 de ani a lui Mihai, un moment important pe care îl așteptam cu nerăbdare să-l sărbătorim cu toată familia. Am planificat o petrecere mare, am invitat toți prietenii și rudele și chiar am aranjat un montaj video surpriză despre viața lui Mihai. Dar Andreea nu a venit. Nici măcar nu a sunat să spună că nu va veni.

Am încercat să o sun de mai multe ori în acea zi, dar nu a răspuns. Când în sfârșit a sunat a doua zi, era defensivă și rece. A spus că Radu a planificat o excursie de ultim moment pentru ei și că nu a putut refuza. Eram furioasă. Cum putea să prioritizeze o excursie spontană în locul aniversării importante a tatălui ei?

Ceara care a urmat a fost una dintre cele mai urâte pe care le-am avut vreodată. I-am spus că este egoistă și că Radu îi controlează viața. Ea m-a acuzat că nu îi respect alegerile și mi-a spus că trebuie să accept că are propria ei familie acum. Conversația s-a încheiat cu ea închizând telefonul.

Mihai a încercat să mă calmeze, spunând că trebuie să îi dăm spațiu și că va reveni la noi eventual. Dar nu pot să nu simt că o pierdem tot mai mult cu fiecare zi care trece. Nu este vorba doar despre aniversarea ratată; este vorba despre toate micile lucruri care s-au schimbat de când s-a căsătorit cu Radu. Era atât de independentă, atât de plină de viață. Acum, parcă este o persoană diferită.

Prieteni noștri ne tot spun că este doar o fază, că toate cuplurile tinere trec prin această perioadă de ajustare. Dar nu simt că este o fază. Simt că este permanent. Nu pot scăpa de sentimentul că Radu încearcă deliberat să o izoleze de noi, pentru a se asigura că are control total asupra ei.

Nu știu ce să mai fac. O parte din mine vrea să-l confrunte direct pe Radu, să-i spun exact ce cred despre el și cum ne distruge familia. Dar știu că asta ar înrăutăți lucrurile. Andreea ar vedea asta ca pe un atac asupra soțului ei și probabil ne-ar tăia complet legătura.

Așa că aici sunt, vărsându-mi inima în acest articol, sperând că cineva acolo înțelege prin ce trec. Nu vreau să-mi pierd fiica, dar nu știu cum să mai ajung la ea. De fiecare dată când încerc să vorbesc cu ea despre asta, se termină într-o ceartă.

Poate prietenii noștri au dreptate. Poate trebuie să acceptăm că Andreea are propria ei familie acum și că trebuie să facem un pas înapoi. Dar cum accepți ceva de genul acesta când simți că inima îți este smulsă din piept? Cum renunți la copilul tău când tot ce vrei este să-l ții mai strâns?

Aș vrea să am răspunsuri, dar tot ce am sunt întrebări și un sentiment profund de pierdere. Deocamdată, tot ce pot face este să sper că într-o zi Andreea va vedea ce îi face Radu și va reveni la noi. Până atunci, voi continua să scriu, să împărtășesc povestea mea și să sper la un miracol.