„Trebuie să-mi semnezi totul! De ce ai crezut-o? Vrea să te înșele!”: a strigat fiul

Iarna se așternuse peste cartier, acoperind totul cu un strat gros de zăpadă. Aerul serii târzii era rece și pătrunzător, strecurându-se prin crăpăturile casei noastre vechi. Fiica mea, Ana, adormise în sfârșit după o zi lungă de școală și joacă. Am ieșit pe vârfuri din camera ei și m-am îndreptat spre bucătărie să îmi fac un ceai de mușețel, sperând că îmi va calma nervii întinși la maximum.

Acum locuiam singure, doar noi două. Nu fusese mereu așa. Nu demult, casa noastră era plină de râsete și căldură. Dar totul s-a schimbat într-o zi fatidică când soțul meu, Mihai, m-a sunat pe neașteptate.

„Nu mă voi mai întoarce acasă,” a spus el sec. „Niciodată.”

Cuvintele lui m-au lovit ca un trăsnet. Bănuiam de ceva vreme că Mihai avea pe altcineva. Nopțile târzii la birou, apelurile telefonice secrete, dezinteresul brusc față de activitățile de familie—totul indica un singur lucru. Dar să-l aud spunând asta cu voce tare era o durere de alt fel.

„M-am îndrăgostit de altcineva,” a continuat el, cu o voce lipsită de orice emoție.

Nu știam ce să spun. Mintea mea era plină de întrebări și acuzații, dar nu găseam cuvintele potrivite. Am închis telefonul și m-am prăbușit pe podea, cu lacrimile curgându-mi pe față.

În săptămânile care au urmat, am încercat să păstrez lucrurile cât mai normale pentru binele Anei. Era prea mică pentru a înțelege de ce tati nu mai venea acasă. I-am spus că trebuie să plece pentru muncă, dar știam că simțea că ceva nu era în regulă.

Într-o seară, în timp ce o băgam pe Ana în pat, fiul meu, Andrei, a intrat furios în casă.

„Trebuie să-mi semnezi totul!” a strigat el. „De ce ai crezut-o? Vrea să te înșele!”

Am fost luată prin surprindere de izbucnirea lui bruscă. Andrei fusese mereu impulsiv, dar asta era diferit. Era furios.

„Calmează-te, Andrei,” i-am spus, încercând să-mi păstrez vocea calmă. „Despre ce vorbești?”

„Femeia cu care e tata,” a scuipat el cu dispreț. „E o escroacă! O să ne ia tot dacă nu acționezi acum!”

Am simțit un nod în stomac. Auzeam zvonuri despre noua iubită a lui Mihai, dar nu voiam să le cred. Cuvintele lui Andrei mi-au confirmat cele mai mari temeri.

„Nu pot să-ți semnez totul pur și simplu,” am spus slab. „Există procese legale—”

„Procese legale?” m-a întrerupt Andrei, fața lui devenind roșie de furie. „Până treci prin toate astea, va fi prea târziu! Ea va fi luat tot!”

Nu știam ce să fac. Mintea mea era un vârtej de confuzie și frică. Andrei a ieșit din casă trântind ușa în urma lui.

Zilele s-au transformat în săptămâni și situația s-a înrăutățit doar. Noua iubită a lui Mihai a început să facă cereri—bani, proprietate, chiar și custodia Anei. Mă simțeam ca și cum mă înecam într-o mare de bătălii legale și frământări emoționale.

Andrei a început să vină mai rar pe la noi. Când venea, era doar pentru a discuta despre ce trebuia făcut. Familia noastră odinioară unită se destrăma.

Într-o noapte rece de iarnă, în timp ce stăteam singură în sufragerie sorbind din ceaiul meu acum rece, am realizat că nu exista un final fericit la orizont. Viața pe care o cunoșteam dispăruse pentru totdeauna, înlocuită de incertitudine și durere.

Ana s-a foit în somn, murmurând ceva incoerent. M-am dus în camera ei și am privit-o pentru un moment, fața ei inocentă fiind liniștită în somn. Era singura mea sursă de putere acum.

Pe măsură ce am închis ușa ei și m-am îndreptat înapoi spre bucătărie, știam că drumul înainte va fi lung și dificil. Dar pentru binele Anei, trebuia să continui.