„Hei, Mai Dormi? E Timpul să Faci Micul Dejun pentru Andrei – Mama Lui a Sunat”: Ar Trebui să Te Muti cu un Bărbat Controlat de Mama Lui?

Ne-am întâlnit la petrecerea de ziua unui prieten comun. Andrei a fost imediat interesat de mine și am vorbit toată seara. Părea un interlocutor interesant și spiritual, iar eu ador bărbații cu simțul umorului. Când petrecerea s-a terminat, Andrei mi-a cerut numărul de telefon și i l-am dat. Am așteptat cu nerăbdare să mă sune. Au trecut câteva zile și tocmai când începeam să cred că nu va suna, telefonul meu a sunat. Era Andrei.

Prima noastră întâlnire a fost magică. Am mers la o cafenea micuță și cochetă din centrul orașului, iar conversația a curs fără efort. Andrei era fermecător, atent și m-a făcut să râd mai mult decât oricine altcineva de mult timp. Am început să ne vedem regulat și totul părea perfect.

După câteva luni de întâlniri, Andrei a sugerat să ne mutăm împreună. Eram încântată de ideea de a duce relația noastră la următorul nivel. Totuși, era un lucru care mă deranja: mama lui.

De la început, era clar că Andrei avea o relație foarte apropiată cu mama lui. La început, mi s-a părut înduioșător. O suna în fiecare zi și păreau să aibă o legătură puternică. Dar pe măsură ce timpul trecea, am început să observ că relația lor era mai mult decât apropiată; era controlatoare.

Mama lui Andrei îl suna de mai multe ori pe zi, adesea cu lucruri triviale care ar fi putut aștepta. Îi cerea să facă comisioane pentru ea, chiar și când avea alte planuri. Venea neanunțată, așteptând ca el să lase totul pentru a petrece timp cu ea. Și Andrei întotdeauna se conforma fără să pună întrebări.

Într-o dimineață, m-am trezit la sunetul telefonului lui Andrei. Era mama lui. „Hei, mai dormi? E timpul să faci micul dejun pentru Andrei,” a spus ea. Nu-mi venea să cred ce auzeam. Chiar îmi spunea cum să am grijă de fiul ei adult?

Am încercat să vorbesc cu Andrei despre asta, dar el a trecut peste subiect. „Așa e ea,” a spus el. „Are intenții bune.” Dar nu mi se părea corect. Am început să simt că erau trei persoane în relația noastră: Andrei, mama lui și eu.

Pe măsură ce am continuat să locuim împreună, situația s-a înrăutățit. Cerințele mamei lui Andrei au devenit mai frecvente și mai intruzive. Îl suna în timpul întâlnirilor noastre, așteptând ca el să plece și să-i rezolve nevoile. Mă critica pentru că nu aveam grijă de Andrei așa cum credea ea că ar trebui. Și Andrei nu i-a ținut niciodată piept.

Am început să mă simt sufocată și plină de resentimente. Îl iubeam pe Andrei, dar nu puteam suporta să fiu într-o relație în care mama lui avea atât de mult control asupra vieților noastre. Am încercat din nou să vorbesc cu el, dar el a rămas defensiv și nevoit să stabilească limite cu ea.

Într-o seară, după încă o ceartă despre interferența mamei lui, mi-am dat seama că lucrurile nu se vor schimba niciodată. Andrei era prea adânc implicat în controlul mamei sale pentru a vedea cum afecta relația noastră. Am luat decizia dificilă de a pune capăt lucrurilor.

Mi-a frânt inima să-l părăsesc pe Andrei, dar știam că merit un partener care să poată prioritiza relația noastră și să stabilească limite sănătoase cu familia sa. Oricât de mult îmi păsa de el, nu puteam continua să trăiesc în umbra controlului mamei sale.

În cele din urmă, am învățat o lecție importantă: dragostea singură nu este suficientă pentru a susține o relație. Respectul reciproc, limitele sănătoase și independența sunt esențiale pentru ca un parteneriat să prospere. Și uneori, plecarea este cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru tine.