„Soțul meu a încetat să-și împartă salariul după ce colegii l-au luat în derâdere”

Soțul meu, Andrei, și cu mine suntem căsătoriți de zece ani. Încă de la început, el a câștigat mai mult decât mine. Andrei are un master în inginerie, în timp ce eu am o licență în educație. Era firesc să aducă acasă un salariu mai mare. În plus, societatea așteaptă adesea ca bărbații să fie principalii susținători financiari, iar noi am acceptat această dinamică în relația noastră.

De ani de zile, Andrei și cu mine am avut un sistem care funcționa bine pentru noi. Ne puneam veniturile la comun și ne gestionam finanțele împreună. Nu era vorba despre cine câștigă mai mult; era vorba despre a construi o viață împreună. Plăteam facturile, economiseam pentru vacanțe și chiar reușeam să punem bani deoparte pentru viitoarea educație a copiilor noștri.

Cu toate acestea, lucrurile au luat o întorsătură neplăcută acum aproximativ un an. Andrei a început un nou loc de muncă la o firmă de inginerie prestigioasă. Salariul era excelent, iar beneficiile erau și mai bune. Amândoi eram încântați de această nouă oportunitate. Dar la scurt timp după ce a început, am observat o schimbare în comportamentul său.

Andrei a devenit mai retras și iritabil. A încetat să mai vorbească despre ziua lui de muncă și părea constant stresat. Am încercat să fiu sprijinitoare, gândindu-mă că era doar presiunea unui nou loc de muncă. Dar într-o seară, după o cină deosebit de tensionată, s-a deschis în sfârșit.

„Știi ce spun despre mine la muncă?” m-a întrebat, cu vocea plină de frustrare.

Am dat din cap, nesigură unde duce asta.

„Mă numesc ‘Domnul Generos’ pentru că îmi împart salariul cu tine,” a spus el amar. „Li se pare amuzant că îți dau acces la banii mei.”

Am fost uluită. Nu aveam idee că colegii lui îl luau în râs pentru ceva ce ni se părea atât de normal nouă. Am încercat să-l reasigur, dar era prea supărat ca să asculte.

În următoarele săptămâni, lucrurile s-au înrăutățit. Andrei a devenit din ce în ce mai distant și a început să preia controlul asupra finanțelor noastre. A deschis un cont bancar separat și a încetat să mai contribuie la contul nostru comun. Când l-am întrebat despre asta, mi-a spus că trebuie să „își protejeze câștigurile.”

M-am simțit rănită și trădată. Aranjamentul nostru financiar fusese întotdeauna bazat pe încredere și respect reciproc. Acum, părea că Andrei mă pedepsește pentru ceva ce nu era vina mea.

Pe măsură ce timpul trecea, situația s-a deteriorat și mai mult. Andrei a început să-mi critice obiceiurile de cheltuieli și să pună la îndoială fiecare achiziție pe care o făceam. Chiar mi-a sugerat să-mi iau un al doilea loc de muncă pentru a contribui mai mult la cheltuielile gospodăriei.

Am încercat să discut cu el rațional, dar era ca și cum aș fi vorbit cu un străin. Bărbatul cu care m-am căsătorit, care credea odată în egalitate și parteneriat, era acum obsedat de a-și demonstra dominația financiară.

Relația noastră a suferit enorm. Ne certam constant, iar dragostea și respectul pe care le aveam unul pentru celălalt păreau să dispară. M-am simțit prinsă într-o căsnicie în care banii deveniseră mai importanți decât legătura noastră.

În cele din urmă, am realizat că nu puteam continua să trăiesc așa. Povara emoțională era prea mare, iar persoana în care se transformase Andrei era de nerecunoscut pentru mine. Am decis să ne separăm și m-am mutat împreună cu copiii noștri.

Privind în urmă, este sfâșietor să văd cum presiunile societale și cultura toxică de la locul de muncă pot distruge o relație. Nevoia lui Andrei de a se conforma așteptărilor colegilor săi ne-a costat căsnicia și viața pe care o construisem împreună.

Acum, încerc să-mi reconstruiesc viața și să-mi întrețin copiii pe cont propriu. Nu este ușor, dar am învățat că independența financiară este crucială. Sper ca într-o zi Andrei să realizeze adevărata valoare a acțiunilor sale și să găsească o modalitate de a se vindeca de daunele cauzate de opiniile altora.