„Între Ciocan și Nicovală: Fiul Meu Își Alege Soția în Defavoarea Familiei”

Mă numesc Maria Popescu și am ajuns la o vârstă la care ar trebui să mă bucur de liniște și armonie în familie. Însă, de ceva vreme, simt că sunt prinsă între ciocan și nicovală. Fiul meu, Andrei, pare să-și fi schimbat prioritățile de când s-a căsătorit cu Ana. Nu am nimic personal împotriva ei, dar simt că influența ei asupra lui este prea mare.

Totul a început cu mici discuții. „Mamă, Ana crede că ar trebui să ne mutăm mai aproape de oraș,” mi-a spus Andrei într-o zi. „Dar, Andrei, aici ai crescut, aici e casa ta,” i-am răspuns eu. „Știu, dar Ana are dreptate, ar fi mai bine pentru cariera noastră,” a insistat el.

De fiecare dată când încerc să-i explic punctul meu de vedere, Andrei pare să aibă deja răspunsurile pregătite. „Mamă, Ana știe ce face, nu e naivă,” îmi spune el cu convingere. Și astfel, orice discuție se încheie cu mine simțindu-mă neînțeleasă și ignorată.

Într-o seară, am avut o discuție mai aprinsă. „Andrei, de ce nu mai vii pe la noi așa des?” l-am întrebat. „Mamă, avem multe pe cap. Ana are nevoie de mine,” mi-a răspuns el. „Dar și noi avem nevoie de tine,” i-am spus cu tristețe în glas. „Mamă, te rog să înțelegi,” a spus el, vizibil iritat.

Am încercat să vorbesc cu Ana despre asta. „Ana, știu că ești ocupată, dar mi-ar plăcea să vă văd mai des,” i-am spus într-o zi când am întâlnit-o la magazin. „Doamnă Popescu, încercăm să ne organizăm cât mai bine,” mi-a răspuns ea politicos, dar distant.

Mă simt prinsă într-o situație fără ieșire. Îmi iubesc fiul și vreau să fie fericit, dar nu pot să nu simt că familia noastră se destramă încetul cu încetul. Îmi doresc ca Andrei să înțeleagă că nu vreau să-i controlez viața, ci doar să fac parte din ea.

Într-o duminică dimineață, am decis să-i fac o vizită neanunțată. Când am ajuns la ușa lor, am simțit un nod în stomac. Ana mi-a deschis ușa și m-a invitat înăuntru. „Andrei e în grădină,” mi-a spus ea zâmbind.

Am ieșit în grădină și l-am văzut pe Andrei lucrând la un proiect de bricolaj. „Mamă! Ce surpriză plăcută!” a exclamat el când m-a văzut. Am stat de vorbă câteva ore bune și am reușit să-i spun tot ce aveam pe suflet.

„Îmi pare rău dacă te-am făcut să te simți neglijată,” mi-a spus el sincer. „Voi încerca să fiu mai prezent.” Am plecat de acolo cu inima mai ușoară, sperând că lucrurile se vor îmbunătăți.