„Când Fiul Meu a Decis să se Căsătorească cu Săraca Raluca, Am Fost Împotrivă”: Puțin Știam Ce Ne Rezerva Soarta

Viața a fost întotdeauna blândă cu noi. Locuiam într-o casă frumoasă într-un cartier liniștit și banii nu au fost niciodată o problemă. Soțul meu decedat, Mihai, a fost un chirurg renumit, iar fiul nostru Andrei i-a urmat exemplul, devenind și el doctor. Aveam mari speranțe pentru viitorul lui Andrei, mai ales când venea vorba de alegerea unui partener de viață. Îmi doream să se căsătorească cu cineva dintr-o familie înstărită, cineva care să se potrivească cu statutul nostru social și să aducă stabilitate în viața lui.

Andrei a fost întotdeauna un fiu devotat, excelând la studii și făcându-ne mândri. Dar când ne-a prezentat-o pe Raluca, inima mi-a căzut. Raluca era dulce și amabilă, dar provenea dintr-un mediu sărac. Părinții ei se chinuiau să-și asigure traiul, iar ea lucra la mai multe joburi pentru a se întreține în timpul facultății. Nu puteam să nu simt că nu era potrivită pentru Andrei.

„Mamă, o iubesc,” a spus Andrei într-o seară, în timp ce stăteam în sufragerie. „Raluca este tot ce mi-am dorit vreodată într-un partener. Este muncitoare, compasivă și mă înțelege.”

„Dar Andrei,” am răspuns eu, încercând să-mi păstrez vocea calmă, „meriti pe cineva care îți poate oferi mai multă stabilitate. Cineva care provine dintr-un mediu similar cu al nostru.”

Fața lui Andrei s-a întunecat. „Mamă, nu este vorba despre bani sau statut social. Este vorba despre dragoste și înțelegere.”

În ciuda rezervelor mele, Andrei s-a căsătorit cu Raluca. S-au mutat într-un apartament modest în centrul orașului, departe de stilul de viață luxos cu care era obișnuit. Am încercat să fiu susținătoare, dar în adâncul sufletului meu nu puteam scăpa de sentimentul că această căsătorie era o greșeală.

Pe măsură ce timpul trecea, Andrei și Raluca s-au confruntat cu numeroase provocări. Jobul solicitant al lui Andrei la spital îl ținea departe pentru multe ore, iar Raluca se chinuia să găsească un loc de muncă stabil. Situația lor financiară devenea din ce în ce mai tensionată, iar stresul începea să-și pună amprenta asupra relației lor.

Într-o seară, Andrei a venit acasă epuizat după o tură lungă la spital. A găsit-o pe Raluca stând pe canapea, cu ochii roșii de plâns.

„Ce s-a întâmplat?” a întrebat el, așezându-se lângă ea.

„Am pierdut locul de muncă astăzi,” a spus Raluca, cu vocea tremurând. „Nu știu cum o să ne descurcăm.”

Andrei a oftat, trecându-și mâna prin păr. „O să ne descurcăm, Raluca. Întotdeauna o facem.”

Dar lucrurile doar s-au înrăutățit. Facturile s-au adunat și stresul constant a dus la certuri frecvente între ei. Sănătatea lui Andrei a început să se deterioreze pe măsură ce încerca să jongleze între jobul solicitant și presiunile tot mai mari de acasă.

Într-o noapte, am primit un apel disperat de la Andrei. „Mamă, Raluca este la spital,” a spus el, cu vocea tremurând. „A leșinat acasă.”

Am fugit la spital, cu inima bătând de frică. Când am ajuns, l-am găsit pe Andrei stând în sala de așteptare, cu fața palidă și trasă.

„O să fie bine,” a spus el, încercând să mă liniștească. Dar am văzut frica în ochii lui.

Raluca suferise un atac sever de anxietate cauzat de stresul constant și tensiunea financiară. Doctorii i-au recomandat să se odihnească și să evite orice stres suplimentar, dar asta era mai ușor de spus decât de făcut.

În ciuda eforturilor lor, situația lui Andrei și Raluca a continuat să se deterioreze. Tensiunea financiară devenise prea mare pentru ei și relația lor odată iubitoare s-a prăbușit sub presiune.

Într-o seară, Andrei a venit să mă viziteze singur. Arăta învins, cu umerii căzuți.

„Mamă,” a spus el încet, „eu și Raluca am decis să ne despărțim. Nu mai putem continua așa.”

Inima mea s-a frânt pentru fiul meu. Întotdeauna mi-am dorit ce e mai bun pentru el, dar nu mi-am imaginat niciodată că se va termina așa.

Când Andrei a plecat în acea seară, nu am putut să nu mă întreb dacă lucrurile ar fi fost diferite dacă s-ar fi căsătorit cu cineva dintr-un mediu mai stabil. Dar era prea târziu pentru regrete. Soarta își jucase cartea și nu aveam altă opțiune decât să o acceptăm.