Bunică lasă singur un bebeluș de două luni pentru a merge la cumpărături: „Nu s-a întâmplat nimic rău în 15 minute, doar dormea în pătuțul lui”

Într-o dimineață rece de noiembrie, Victoria a decis să-și viziteze mama, Ella, căutând puțină alinare. Fiind mamă nouă a micuțului Alexandru, ultimele două luni fuseseră un vârtej de nopți nedormite și griji nesfârșite. Ella, experimentată și aparent înțelegătoare, își asigurase mereu fiica că este acolo pentru a ajuta ori de câte ori era nevoie.

La sosirea în casa confortabilă a mamei sale dintr-un cartier suburban din București, Victoria a simțit o undă de ușurare. Își încredințase mama și credea că câteva ore de odihnă i-ar putea ajuta să-și recâștige puțină forță necesară. După o scurtă discuție și o ceașcă de ceai cald, Victoria i-a încredințat îngrijirea bebelușului Alexandru Ellei, subliniind că va face un pui de somn la etaj.

Ella, o femeie vioaie în vârstă de aproape șaizeci de ani, își adora nepotul. L-a vegheat pe măsură ce acesta dormea liniștit în pătuțul său portabil, pieptul său ridicându-se și coborându-se ritmic cu fiecare respirație. Totuși, pe măsură ce dimineața avansa, Ella și-a amintit că a rămas fără unele alimente esențiale de care avea nevoie pentru a pregăti prânzul. A privit ceasul și apoi la Alexandru, care dormea adânc. Gândind că va dura doar câteva minute, Ella a luat o decizie de care avea să regrete profund.

A scris repede un bilet pentru Victoria, gândindu-se că va fi înapoi înainte ca fiica ei să se trezească. „Am plecat la magazin, revin în 15 minute. Alexandru doarme,” scria în bilet. Cu asta, Ella și-a luat poșeta și cheile și a plecat la magazinul local.

Magazinul era mai aglomerat decât anticipase Ella, și ceea ce trebuia să fie o excursie rapidă s-a prelungit la mai mult de jumătate de oră. Înapoi acasă, Victoria s-a trezit odihnită și a decis să verifice cum este Alexandru. Coborând scările, a observat biletul lăsat de mama ei. Panica a cuprins-o imediat. Grăbindu-se spre pătuț, l-a găsit pe Alexandru încă dormind, dar camera era neobișnuit de rece, iar o fereastră fusese lăsată întredeschisă.

Inima Victoriei bătea cu putere pe măsură ce și-a luat fiul în brațe, simțindu-i obrajii reci la atingere. A încercat să-și sune mama, dar nu a primit răspuns. Câteva momente mai târziu, Ella a intrat pe ușă, cu sacoșele de cumpărături în mână, fără să fie conștientă de panica pe care o provocase.

Confruntarea care a urmat a fost sfâșietoare. Victoria, în lacrimi, a explicat cât de periculos este să lași un bebeluș singur, chiar și pentru câteva minute. Ella, inițial defensivă, și-a dat seama de gravitatea greșelii sale când a observat fereastra deschisă și briza rece care bătea prin cameră.

Incidentul a lăsat o ruptură între mamă și fiică. Victoria, odată încrezătoare și dependentă de mama ei, se lupta acum cu sentimente de trădare și frică. A decis că este mai bine să limiteze vizitele și să nu-l mai lase niciodată pe Alexandru în grija mamei sale nesupravegheată.

Ziua începuse cu o simplă nevoie de odihnă și s-a încheiat cu o lecție pe care amândouă nu aveau să o uite niciodată. Încrederea, odată pierdută, era greu de reconstruit, mai ales când siguranța unui copil era în joc.