„Promite-mi, fiule: Ai grijă de fratele tău”

Mă numesc Mihai și povestea mea începe într-o zi mohorâtă de toamnă, când am primit vestea că tatăl meu era grav bolnav. Am intrat în camera lui cu inima grea, știind că fiecare moment petrecut cu el era prețios. Îl priveam cum stătea întins pe pat, slăbit și obosit, iar amintirile cu el plin de viață îmi inundau mintea.

„Ascultă-mă bine, dragul meu băiat…” murmură el, cu vocea abia auzită. M-am apropiat de patul lui, încercând să-i prind fiecare cuvânt. „Fiule, te rog, nu-l abandona pe Andrei… Are nevoie de cineva care să aibă grijă de el. E diferit de ceilalți…”

Am simțit cum lacrimile îmi umpleau ochii. Andrei, fratele meu mai mic, era special. Întotdeauna a fost diferit, dar asta îl făcea unic și minunat în felul său. Tatăl meu știa că Andrei avea nevoie de sprijin și iubire necondiționată.

„Promit, tată,” i-am răspuns cu voce tremurândă. „Voi avea grijă de Andrei.”

Tatăl meu a zâmbit slab și mi-a strâns mâna cu ultimele sale puteri. A fost ultima dată când l-am văzut zâmbind.

După ce tatăl nostru a plecat dintre noi, viața noastră s-a schimbat radical. Mama era copleșită de durere, iar eu trebuia să devin stâlpul familiei. Am încercat să fiu puternic pentru Andrei, să-i ofer sprijinul și iubirea de care avea nevoie.

Andrei era un copil minunat, dar lumea nu-l înțelegea întotdeauna. Era creativ și plin de imaginație, dar uneori se simțea izolat și neînțeles. Încercam să-i fiu alături în fiecare moment dificil.

„Frate, de ce sunt diferit?” mă întreba uneori Andrei cu ochii mari și curioși.

„Pentru că ești special,” îi răspundeam mereu. „Și asta te face unic.”

Împreună am învățat să ne bucurăm de lucrurile simple: plimbările prin parc, desenele pe care le făceam împreună sau serile petrecute citind povești. Fiecare zi era o nouă aventură și o nouă lecție despre iubire și acceptare.

Anii au trecut și Andrei a crescut frumos. A devenit un tânăr talentat și plin de viață, iar eu am fost mândru să-l văd cum își găsește locul în lume. Promisiunea făcută tatălui nostru a fost îndeplinită.

Acum, când privesc în urmă la acele momente dificile, îmi dau seama că iubirea și sprijinul necondiționat pot schimba vieți. Tatăl meu mi-a lăsat o moștenire prețioasă: responsabilitatea de a avea grijă de fratele meu și lecția că diferențele ne fac unici.