„I-am Trimis Bani Fiului Meu pentru a-și Cumpăra un Telefon Nou, Dar Seara M-a Sunat Nora Mea”

Era o dimineață obișnuită de marți când am decis că este timpul să-mi schimb telefonul. Cel vechi avea probleme de săptămâni întregi și nu mai puteam ignora blocările constante și problemele cu bateria. L-am sunat pe fiul meu, Andrei, care locuia la câțiva kilometri distanță, și l-am întrebat dacă mă poate ajuta să aleg un telefon nou. Andrei era mereu priceput la tehnologie și aveam încredere în judecata lui.

„Sigur, mamă,” a spus el. „Doar transferă-mi banii în cont și ți-l voi cumpăra în această după-amiază.”

Am transferat 4000 de lei în contul lui Andrei și m-am simțit ușurată că în curând voi avea un telefon nou și funcțional. Puțin știam că această tranzacție simplă va declanșa o serie de evenimente care ne vor schimba familia pentru totdeauna.

Seara, în timp ce pregăteam cina, telefonul meu a sunat. Era un număr necunoscut, dar am răspuns oricum.

„Alo?” am spus.

„Bună, sunt Ioana,” a spus vocea de la celălalt capăt. Ioana era soția lui Andrei. Ne-am înțeles mereu bine, așa că faptul că mă suna direct era neobișnuit, dar nu alarmant.

„Bună, Ioana. Ce mai faci?” am întrebat.

„Nu prea bine,” a răspuns ea, cu vocea tremurând. „Trebuie să vorbesc cu tine despre ceva important.”

Inima mi-a căzut. Din tonul ei mi-am dat seama că nu va fi o conversație plăcută.

„Ce s-a întâmplat?” am întrebat, încercând să-mi păstrez vocea calmă.

„Este vorba despre banii pe care i-ai trimis lui Andrei,” a început ea. „Nu i-a folosit pentru a-ți cumpăra un telefon.”

„Ce vrei să spui?” am întrebat, confuză.

„I-a folosit pentru a plăti niște datorii la jocuri de noroc,” a spus ea direct.

Eram uluită. Andrei nu menționase niciodată că ar avea probleme cu jocurile de noroc. Simțeam un amestec de furie și dezamăgire crescând în mine.

„De ce nu mi-a spus?” am întrebat, mai mult pentru mine decât pentru Ioana.

„Nu știu,” a spus ea încet. „Dar asta nu e tot. Am avut multe probleme în ultima vreme și asta doar a agravat situația.”

Ioana a continuat să explice că dependența lui Andrei de jocurile de noroc fusese o povară secretă asupra căsniciei lor de luni de zile. El îi promisese de mai multe ori că se va opri, dar de fiecare dată când recidiva, adâncea prăpastia dintre ei.

„Nu știu ce să fac,” a mărturisit ea, cu vocea frântă. „Îl iubesc, dar nu mai pot trăi așa.”

Mă simțeam neputincioasă. Voiam să rezolv lucrurile pentru ei, dar știam că asta era dincolo de controlul meu.

„Îmi pare atât de rău, Ioana,” am spus. „Nu aveam nicio idee.”

„Știu,” a răspuns ea. „Doar am crezut că ar trebui să știi ce se întâmplă.”

După ce am închis telefonul, am stat în tăcere mult timp. Mintea mea era plină de gânduri despre Andrei ca băiețel, mereu plin de promisiuni și potențial. Cum s-au putut strica lucrurile atât de rău?

Următoarele câteva zile au fost un vârtej de apeluri telefonice și întâlniri de familie. Andrei a recunoscut problema sa cu jocurile de noroc și a promis că va căuta ajutor, dar daunele erau deja făcute. Ioana s-a mutat și a depus cererea de divorț la scurt timp după aceea.

Întâlnirile noastre de familie au devenit stânjenitoare și tensionate. Legătura strânsă pe care o aveam odată era acum fracturată de neîncredere și dezamăgire. Andrei a urmat terapie și s-a alăturat unui grup de sprijin pentru dependența de jocuri de noroc, dar drumul spre recuperare era lung și incert.

Luni au trecut și, în timp ce Andrei făcea progrese în recuperarea sa, prăpastia dintre el și Ioana rămânea ireparabilă. Divorțul a fost finalizat și Ioana și-a continuat viața, lăsându-l pe Andrei să adune bucățile lumii sale distruse.

Cât despre mine, în cele din urmă mi-am cumpărat un telefon nou, dar acesta servea ca un memento constant al zilei în care totul s-a schimbat. Familia noastră nu va mai fi niciodată la fel și durerea acelei realizări era ceva cu care toți trebuia să învățăm să trăim.