„Nimeni Altcineva Nu Poate Avea Grijă de Ei În Afară de Tine”: Rugămintea unei Fiice către Mama sa

Maria stătea pe marginea patului, cu capul în mâini. Zgomotul din sufragerie era asurzitor. Băieții ei gemeni, Andrei și Mihai, erau din nou în acțiune. Aveau doar șase ani, dar energia lor părea nesfârșită și comportamentul lor incontrolabil. Putea auzi sunetul a ceva care se prăbușea pe podea, urmat de plânsul inconfundabil al unui alt copil.

„Mamă, trebuie să faci ceva!” a implorat fiica ei, Ana, stând în pragul ușii. La doisprezece ani, Ana era matură pentru vârsta ei, intervenind adesea pentru a ajuta cu frații ei mai mici. Dar și ea avea limitele ei.

„Nu e nimeni altcineva care să poată avea grijă de ei în afară de tine,” a continuat Ana, cu vocea plină de disperare. „Iar rănesc alți copii.”

Maria a oftat adânc și s-a ridicat din pat. Simțea greutatea epuizării în fiecare pas pe care îl făcea spre sufragerie. Scena care o întâmpina era una de haos total. Andrei stătea pe masa de cafea, fluturând o sabie de jucărie, în timp ce Mihai alerga un alt copil prin cameră cu un dinozaur de plastic. Ceilalți părinți de la întâlnirea de joacă priveau cu un amestec de groază și milă.

„Îmi pare foarte rău,” a murmurat Maria către una dintre mamele al cărei copil plângea acum pe podea. „Nu am vrut să se întâmple asta.”

Mama i-a oferit un zâmbet forțat și și-a adunat repede copilul, ieșind în grabă. Maria știa ce însemna acea privire. Era aceeași privire pe care o văzuse de nenumărate ori înainte—judecată amestecată cu ușurare că nu era problema lor.

„Bine, băieți, ajunge!” a strigat Maria peste zgomot. Dar cuvintele ei au căzut pe urechi surde. Andrei și Mihai erau pierduți în propria lor lume, inconștienți de haosul pe care îl provocau.

Ana a intervenit, încercând să ajute. „Andrei, Mihai, opriți-vă! Răniți oameni!” a strigat ea, dar frații ei doar au râs și au continuat să facă ravagii.

Maria simțea lacrimi la colțurile ochilor. Încercase totul—pauze de timp, luarea jucăriilor, chiar și consultarea unui psiholog pentru copii—dar nimic nu părea să funcționeze. Băieții erau ca niște uragane mici, lăsând distrugere în urma lor oriunde mergeau.

„De ce nu poți să-ți controlezi copiii?” a izbucnit în cele din urmă unul dintre ceilalți părinți, incapabil să-și mai rețină frustrarea.

Maria a simțit cum o roșeață de rușine îi urca pe gât. „Fac tot ce pot,” a spus ea slab, dar nici măcar ea nu mai credea asta.

Întâlnirea de joacă s-a terminat brusc pe măsură ce părinții și-au adunat copiii și au plecat în grabă. Maria a rămas stând în mijlocul sufrageriei sale, care acum arăta ca un câmp de luptă. Jucăriile erau împrăștiate peste tot, iar o lampă zăcea spartă pe podea.

Ana a venit la ea și a îmbrățișat-o strâns. „Nu e vina ta, mamă,” a șoptit ea.

Dar Maria nu putea scutura sentimentul că era. Eșuase ca mamă, incapabilă să-și controleze proprii copii sau să ofere un mediu sigur pentru alții.

În timp ce curăța mizeria, nu putea să nu se gândească la ce spusese Ana mai devreme: „Nu e nimeni altcineva care să poată avea grijă de ei în afară de tine.” Era adevărat. Soțul ei lucra ore lungi și era rar acasă. Părinții ei locuiau în alt județ și nu avea prieteni apropiați sau familie în apropiere care să o poată ajuta.

Zilele s-au transformat în săptămâni și situația nu s-a îmbunătățit. Dacă ceva, s-a înrăutățit. Comportamentul băieților a devenit mai erratic și violent. Au început să intre în probleme la școală și Maria primea aproape zilnic apeluri de la profesorii lor.

Într-o seară, după o zi deosebit de grea, Maria s-a trezit stând singură în sufrageria întunecată. Băieții dormeau în sfârșit și Ana era în camera ei făcându-și temele. Se simțea complet învinsă.

A ridicat telefonul și a format un număr pe care îl evitase luni întregi—cabinetul psihologului pentru copii.

„Bună ziua, doamna Dragu? Sunt Maria Popescu. Am nevoie de ajutor,” a spus ea, cu vocea tremurând.

Pe măsură ce a închis telefonul, știa că acesta era doar începutul unui drum lung și dificil. Nu vor fi soluții rapide sau ușoare. Dar pentru binele copiilor ei—și al ei—trebuia să încerce.