„M-am Săturat: De ce Am Încetat să Îi Mai Fac Cadouri Nurorii Mele”

Ani de zile am încercat să construiesc o relație bună cu nora mea, Andreea. Când fiul meu, Mihai, s-a căsătorit cu ea, am fost încântată. Îmi imaginam reuniuni de familie pline de râsete și căldură. Cu toate acestea, realitatea s-a dovedit a fi cu totul diferită.

De la bun început, Andreea părea să aibă o problemă cu fiecare cadou pe care i-l ofeream. Fie că era un cadou de ziua ei, un cadou de Crăciun sau doar un mic gest de apreciere, ea găsea mereu ceva în neregulă. La început, am crezut că era doar o chestiune de gust. Poate că nu alegeam lucrurile potrivite. Așa că am început să pun mai mult gând în cadourile mele, încercând să aleg obiecte care să-i placă cu adevărat.

Un Crăciun, i-am cumpărat o eșarfă frumoasă din cașmir. Era în culoarea ei preferată și am crezut că o va adora. În schimb, ea s-a uitat la ea cu dispreț și a spus: „Oh, încă o eșarfă. Ce original.” Inima mi-a căzut. Petrecusem ore întregi alegând acea eșarfă, sperând că o va face fericită.

Altă dată, de ziua ei, i-am oferit un set de cuțite de bucătărie de înaltă calitate. Andreea iubea să gătească și am crezut că va aprecia gestul. Dar din nou, a găsit o modalitate de a transforma totul într-un lucru negativ. „Încerci să îmi spui că gătitul meu nu este suficient de bun?” a răspuns ea iritată. Am fost luată prin surprindere. Nu asta era intenția mea.

Nu era vorba doar despre cadourile în sine. Andreea avea un mod de a mă face să mă simt ca și cum aș fi încercat deliberat să o insult cu fiecare dar. Își dădea ochii peste cap, făcea comentarii răutăcioase și uneori chiar refuza să accepte cadourile. A devenit o sursă constantă de stres și anxietate pentru mine.

Am încercat să vorbesc cu Mihai despre asta, dar el mereu minimaliza situația. „Așa e Andreea,” spunea el. „Nu lua personal.” Dar cum să nu iau personal? De fiecare dată când respingea un cadou sau făcea un comentariu dureros, simțeam că este un atac personal.

Ultima picătură a fost de Ziua Recunoștinței trecută. Petrecusem săptămâni întregi planificând și pregătind pentru sărbătoare. Voiam ca totul să fie perfect pentru reuniunea noastră de familie. Ca un gest special, i-am cumpărat Andreei o bijuterie frumoasă – o brățară delicată din aur cu un mic charm de diamant. Am crezut că ar fi un mod frumos de a-i arăta că îmi pasă.

Când a deschis cutia, abia s-a uitat la brățară înainte de a spune: „Nu port aur. Ar trebui să știi asta până acum.” A aruncat cutia deoparte și a continuat să vorbească cu altcineva ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. M-am simțit umilită și învinsă.

În acea noapte, în timp ce stăteam în pat și rememoram evenimentele din mintea mea, am realizat ceva important: nu mai puteam continua așa. Oricât de mult m-aș fi străduit, nimic nu era suficient de bun pentru Andreea. Fiecare cadou era întâmpinat cu critici și dispreț. Îmi afecta sănătatea mentală și relația cu Mihai.

Așa că am luat o decizie. De atunci înainte, nu îi voi mai oferi Andreei niciun cadou. Nu merita stresul și durerea sufletească. Dacă nu putea aprecia eforturile mele, atunci nu avea rost să continui să încerc.

La următoarea reuniune de familie, m-am ținut de decizia mea. Când a venit momentul pentru oferirea cadourilor, pur și simplu am împărțit daruri tuturor celorlalți și am sărit peste Andreea. Ea părea surprinsă, dar nu a spus nimic. Mihai mi-a aruncat o privire întrebătoare, dar am ridicat din umeri.

Cu timpul, lucrurile nu s-au îmbunătățit între noi. De fapt, s-au înrăutățit. Andreea a devenit și mai distantă și rece față de mine. Mihai a încercat să medieze, dar era clar că relația noastră era dincolo de reparare.

Încă îi văd la reuniunile de familie, dar există o tensiune nespusă între noi. Am ajuns să accept că nu toate relațiile pot fi reparate, indiferent cât efort depui. Uneori trebuie să îți protejezi propria bunăstare și să renunți la situațiile toxice.

În final, am învățat o lecție importantă: nu poți mulțumi pe toată lumea și este în regulă. Este mai bine să te concentrezi pe oamenii care apreciază eforturile tale și să renunți la cei care nu o fac.