„Nu Îmi Pot Ajuta Fiica și Nepoții Dacă Își Părăsește Soțul: O Presionez Constant, Fericirea Pare De Neatins”

Nu mi-am imaginat niciodată că voi ajunge în această situație, dar iată-mă aici, o mamă sfâșiată între dorința de a-i oferi fiicei mele ce e mai bun și teama de consecințele alegerilor ei. Mă numesc Maria, iar fiica mea, Ana, este căsătorită cu un bărbat pe nume Andrei. Au împreună trei copii frumoși, dar căsnicia lor este pe butuci de ceva vreme.

Ana îmi mărturisește adesea despre luptele pe care le duce în căsnicie. Andrei are un temperament dificil și, deși nu a fost niciodată abuziv fizic, cuvintele lui pot răni profund. Ana se simte prinsă, neiubită și neapreciată. Vorbește despre a-l părăsi aproape de fiecare dată când vorbim, dar mă găsesc constant îndemnând-o să rămână.

Nu e că nu îi înțeleg durerea; o înțeleg. Dar gândul că va trebui să se întoarcă să locuiască cu mine, cu cei trei copii mici după ea, este copleșitor. Am 62 de ani și, deși îmi iubesc nepoții din toată inima, ideea de a-i crește la această vârstă este descurajantă. Sănătatea mea nu mai este ce a fost odată, iar situația mea financiară este departe de a fi stabilă.

Știu că presiunea constantă pe care o pun pe Ana să rămână cu Andrei nu este corectă. Văd efectele pe care le are asupra ei. Arată tot mai obosită și înfrântă de fiecare dată când o văd. Dar nu mă pot abține. Frica de necunoscut este paralizantă. Ce se va întâmpla dacă îl părăsește și nu se descurcă singură? Dacă ajunge într-o situație și mai rea? Aceste gânduri nu mă lasă să dorm noaptea.

Ana a încercat să facă lucrurile să meargă cu Andrei. Au fost la consiliere, dar nu a ajutat prea mult. Andrei este setat în felul lui de a fi și schimbarea pare puțin probabilă. Ana simte că se pierde în această căsnicie, dar de fiecare dată când aduce în discuție ideea de a pleca, îi reamintesc de aspectele practice. Unde va merge? Cum se va întreține pe ea și pe copii? Costul vieții este atât de ridicat și locurile de muncă bine plătite sunt greu de găsit.

Știu că nu ajut prin faptul că îi reamintesc constant aceste lucruri, dar nu știu ce altceva să fac. Gândul că va lupta singură este insuportabil. Vreau să o protejez, dar făcând asta, simt că o împing mai adânc într-o situație care o face nefericită.

Săptămâna trecută, Ana m-a sunat plângând. Mi-a spus că nu mai poate suporta și că se gândește serios să-l părăsească pe Andrei. Inima mi-a căzut. Am vrut să-i spun să-și urmeze inima, să facă ceea ce o face fericită, dar în schimb m-am trezit enumerând toate motivele pentru care ar trebui să rămână. Mi-a închis telefonul și nu am mai vorbit de atunci.

Simt că îmi pierd fiica. Cu cât o împing mai mult să rămână cu Andrei, cu atât devine mai distantă. Văd durerea din ochii ei când ne vedem și îmi frânge inima. Dar sunt blocată în acest ciclu de frică și îngrijorare.

Mi-aș dori să pot fi mai puternică pentru ea. Mi-aș dori să-i pot spune că totul va fi bine dacă îl părăsește. Dar nu pot scutura teama că nu va fi așa. Și astfel, continui să o presez să rămână într-o căsnicie care o distruge încet.

Nu știu ce va aduce viitorul pentru Ana și Andrei. Poate vor găsi o cale să facă lucrurile să meargă sau poate vor merge pe drumuri separate. Tot ce știu este că acum, fericirea pare de neatins pentru toți.