„Din Cauza Zgârceniei Soțului Meu, Am Divorțat”: El Spune Că Voi Regreta Că L-am Părăsit

Andrei și cu mine ne-am cunoscut la facultate, și încă de la început, el vorbea mereu despre visul lui de a avea o casă. Era scopul său suprem, ceva ce își dorea mai mult decât orice altceva. Admiram ambiția și determinarea lui, și când ne-am căsătorit, eram entuziasmată să lucrăm împreună pentru a realiza acest vis.

Amândoi aveam locuri de muncă decente după absolvire. Eu lucram ca și coordonator de marketing, iar Andrei era inginer. Am decis că, cu veniturile noastre combinate, am putea economisi pentru un avans la o casă mult mai repede. Părea un plan solid, și eram complet de acord.

Cu toate acestea, obsesia lui Andrei pentru economisire a devenit rapid copleșitoare. El analiza fiecare bănuț pe care îl cheltuiam. La început, am crezut că doar era atent cu finanțele noastre, dar curând s-a transformat în ceva mult mai extrem.

Am încetat să mai ieșim la restaurant, chiar și pentru ocazii speciale. Andrei insista că putem găti acasă pentru o fracțiune din cost. Serile noastre romantice s-au transformat în seri petrecute uitându-ne la televizor pe canapeaua noastră veche și uzată, pentru că el refuza să cheltuie bani pe divertisment. Chiar a sugerat să anulăm abonamentul la internet pentru a economisi mai mult, dar am pus piciorul în prag la asta.

Zgârcenia lui Andrei s-a extins la fiecare aspect al vieții noastre. Cumpăra cele mai ieftine alimente, chiar dacă asta însemna să sacrificăm calitatea. Mesele noastre au devenit fade și repetitive. Refuza să cumpere haine noi, și mă trezeam reparând hainele vechi doar pentru a le face să dureze mai mult. Nu mergeam în vacanțe sau chiar escapade de weekend pentru că Andrei le vedea ca pe niște cheltuieli inutile.

Am încercat să vorbesc cu el despre găsirea unui echilibru între economisirea pentru casă și bucuria de a trăi în prezent, dar nu ceda. Era convins că fiecare leu economisit ne aducea mai aproape de visul lui. Am început să mă simt ca și cum trăiam într-o închisoare a economisirii.

Ultima picătură a fost când Andrei a sugerat să ne mutăm într-un apartament mai mic pentru a economisi la chirie. Locuința noastră actuală era deja modestă, iar gândul de a ne micșora și mai mult era insuportabil. Am realizat că obsesia lui Andrei pentru economisire ne acaparase complet viețile.

M-am simțit prinsă și sufocată. Relația noastră devenise doar despre bani, și nu mai era loc pentru dragoste sau fericire. Nu vedeam un viitor în care amândoi să fim fericiți dacă lucrurile continuau așa.

Într-o seară, după o altă ceartă despre bani, i-am spus lui Andrei că nu mai pot continua așa. Nu puteam trăi viața sacrificând constant totul pentru un viitor care părea atât de îndepărtat. Era șocat și rănit, dar știam în adâncul sufletului că era decizia corectă pentru mine.

Am depus actele de divorț la scurt timp după acea conversație. Andrei mi-a spus că voi regreta că l-am părăsit, că renunț prea ușor la visul nostru. Dar știam că a rămâne într-o relație unde banii contau mai mult decât dragostea și fericirea nu merita.

Pe măsură ce m-am mutat din apartamentul nostru și am început să-mi reconstruiesc viața, am simțit un sentiment de ușurare. Nu a fost ușor, dar știam că am luat decizia corectă pentru bunăstarea mea. Uneori, trebuie să renunți la ceva ce odată credeai că este important pentru a găsi adevărata fericire.