„După Divorț, Am Rămas Fără Casă și a Trebuit să O iau de la Capăt, Acum Îmi Construiesc Propria Casă dar Sunt Îngrijorată de Noul Meu Iubit”

L-am cunoscut pe Andrei în liceu. Am fost de nedespărțit din momentul în care am vorbit prima dată. Relația noastră a înflorit rapid, iar până la absolvire, deja ne planificam viitorul împreună. Ne-am căsătorit la 22 de ani, iar pentru primul deceniu, viața a fost fericită. Am cumpărat o casă cochetă într-un cartier liniștit și totul părea perfect.

Cu toate acestea, lucrurile au început să se schimbe după aniversarea noastră de zece ani. Andrei a devenit distant și irascibil. A început să lucreze târziu și să petreacă weekendurile departe, susținând că este pentru afaceri. Am încercat să fiu înțelegătoare, dar distanța emoțională dintre noi creștea cu fiecare zi care trecea. Bărbatul pe care îl cunoșteam și îl iubeam devenise un străin.

Ultimii trei ani ai căsniciei noastre au fost un iad. Andrei a devenit abuziv verbal și își pierdea cumpătul din cele mai mici motive. Mă simțeam ca și cum aș fi mers pe coji de ouă în fiecare zi. Dragostea și căldura care odată umpleau casa noastră fuseseră înlocuite de tensiune și frică. Am încercat să rezist, sperând că lucrurile se vor îmbunătăți, dar doar s-au înrăutățit.

Într-o seară, după o altă ceartă aprinsă, Andrei mi-a spus că vrea divorț. Eram devastată, dar și ușurată. Gândul de a continua într-un astfel de mediu toxic era insuportabil. Procesul de divorț a fost epuizant și, ca să fie și mai rău, Andrei a reușit să păstreze casa. Am rămas doar cu mașina mea și câteva lucruri personale.

Fără casă și cu inima frântă, știam că trebuie să o iau de la capăt. Am găsit un loc de muncă ca ospătăriță la un restaurant local și am închiriat un apartament mic. Nu era mult, dar era un început. Am muncit ore lungi, economisind fiecare bănuț pe care îl puteam. Încetul cu încetul, am început să-mi reconstruiesc viața.

Un an mai târziu, l-am cunoscut pe Mihai la restaurant. Era un client obișnuit care stătea mereu la aceeași masă și comanda același fel de mâncare. Am început să vorbim și, în scurt timp, am început să ne întâlnim. Mihai era amabil și susținător, tot ceea ce Andrei nu era. M-a încurajat să-mi urmez visele și chiar m-a ajutat cu finanțele mele.

Cu sprijinul lui Mihai, am decis să-mi construiesc propria casă. Era o sarcină descurajantă, dar eram hotărâtă să creez un spațiu care să fie cu adevărat al meu. Am cumpărat un teren mic la marginea orașului și am început să planific. Fiecare moment liber și fiecare leu economisit au fost investiți în proiect.

Pe măsură ce casa începea să prindă contur, la fel se întâmpla și cu încrederea mea. Pentru prima dată în ani de zile, mă simțeam optimistă în privința viitorului. Cu toate acestea, pe măsură ce construcția avansa, am început să observ schimbări în comportamentul lui Mihai. Devenea din ce în ce mai posesiv și controlant. Îmi punea întrebări despre fiecare mișcare și se enerva dacă nu răspundeam imediat la apelurile lui.

Am încercat să trec cu vederea, gândindu-mă că era doar stresul legat de proiectul casei, dar semnalele de alarmă erau greu de ignorat. Într-o seară, după o altă ceartă despre unde mă aflam, Mihai m-a apucat de braț atât de tare încât mi-a lăsat o vânătaie. Frica pe care o simțisem odată cu Andrei a revenit brusc.

Am realizat că s-ar putea să repet aceleași greșeli. Casa care trebuia să fie sanctuarul meu acum părea o închisoare în devenire. Îl iubeam pe Mihai, dar nu puteam ignora semnalele de avertizare. Trecutul meu m-a învățat că rămânerea într-o relație toxică duce doar la mai multă durere.

În timp ce stau în fața casei mele pe jumătate construită, nu pot să nu simt un amestec de mândrie și teamă. Am ajuns atât de departe de unde am început, dar sunt îngrozită de ceea ce urmează cu Mihai. Gândul de a fi din nou singură este descurajant, dar rămânerea într-o altă relație abuzivă nu este o opțiune.

Deocamdată, mă concentrez pe terminarea casei mele și iau lucrurile pas cu pas. Viitorul este incert, dar am învățat că sunt mai puternică decât am crezut vreodată posibil. Indiferent ce se va întâmpla cu Mihai, voi găsi o cale să merg mai departe.