„Hei, Ana. Sincer, Mi-a Fost Dor de Tine. Locuim Atât de Aproape, Dar Nu Vorbim. Vino la o Cafea,” a Spus Fosta Mea Soacră

Ana tocmai se mutase în noul ei apartament, un locușor cochet la doar câteva străzi distanță de vechea ei casă. Era un nou început după divorțul tumultuos de soțul ei, Mihai. În sfârșit începea să se simtă din nou ea însăși, bucurându-se de liniștea și pacea care veneau odată cu traiul singură. Asta până când a primit un mesaj neașteptat de la fosta ei soacră, Maria.

„Hei, Ana. Sincer, mi-a fost dor de tine. Locuim atât de aproape, dar nu vorbim. Vino la o cafea,” scria mesajul.

Ana se uita la telefon, nedumerită. Maria nu fusese niciodată deosebit de caldă cu ea, chiar și în cele mai bune zile ale căsniciei cu Mihai. Invitația bruscă părea deplasată, aproape ireală. A dezbătut dacă să răspundă sau să ignore mesajul cu totul. Curiozitatea a învins și a decis să accepte invitația.

A doua dimineață, Ana se afla în fața casei Mariei, aceeași casă pe care o vizitase de nenumărate ori în timpul căsniciei. A tras adânc aer în piept și a sunat la sonerie. Maria a deschis ușa cu un zâmbet care părea sincer, dar purta un subton pe care Ana nu-l putea desluși.

„Ana! E atât de bine să te văd,” a spus Maria, invitând-o înăuntru.

Casa arăta la fel, dar se simțea diferit. Aerul era gros de cuvinte nespuse și tensiuni nerezolvate. S-au așezat în sufragerie, iar Maria le-a turnat câte o ceașcă de cafea.

„Deci, cum ai fost?” a întrebat Maria, rupând tăcerea.

„Am fost bine,” a răspuns Ana cu prudență. „Încerc doar să merg mai departe.”

Maria a dat din cap, cu privirea pierdută. „Știu că lucrurile au fost grele între tine și Mihai. Vreau doar să-ți spun că îmi pare rău pentru orice parte am avut în asta.”

Ana a fost luată prin surprindere. O scuză era ultimul lucru la care se aștepta. „Mulțumesc, Maria. Înseamnă mult pentru mine.”

Au vorbit o vreme, rememorând vremurile vechi și punându-se la curent cu evenimentele recente. Pentru un moment, părea că reușeau să umple un gol care a existat mereu între ele. Dar pe măsură ce conversația avansa, Ana a început să simtă un motiv ascuns.

„Ana,” a început Maria ezitant, „trebuie să te întreb ceva.”

„Sigur, ce este?” a răspuns Ana, pe gardă.

„E vorba despre Mihai,” a spus Maria, cu vocea tremurând ușor. „A avut dificultăți de când ați divorțat. Speram că ai putea vorbi cu el, poate să-l ajuți să găsească o închidere.”

Ana a simțit cum furia îi crește în interior. Nu era vorba despre reconciliere sau răscumpărare; era vorba despre Mihai. Întotdeauna fusese.

„Maria, nu cred că este o idee bună,” a spus Ana ferm. „Eu și Mihai am terminat. Amândoi am mers mai departe.”

Fața Mariei s-a întunecat și căldura din ochii ei s-a transformat în răceală. „Înțeleg,” a spus ea scurt. „Ei bine, mulțumesc că ai venit.”

Restul vizitei a fost stânjenitor și forțat. Ana și-a terminat repede cafeaua și a găsit o scuză să plece. Pe măsură ce se întorcea la apartamentul ei, nu putea scutura sentimentul de dezamăgire și trădare. Sperase la o conexiune sinceră, dar și-a dat seama că unele relații erau dincolo de reparare.

În zilele care au urmat, Ana a primit mai multe mesaje de la Maria, fiecare mai disperat decât cel anterior. Le-a ignorat pe toate, știind că redeschiderea vechilor răni ar aduce doar mai multă durere.

Viața a continuat, dar întâlnirea cu Maria i-a lăsat un gust amar în gură. A învățat că nu toate încercările de reconciliere sunt sincere și că uneori, mersul mai departe înseamnă să lași anumite persoane în urmă pentru totdeauna.