„Îmi Voi Iubi Propriii Copii, Dar Nu Trebuie Să Îmi Iubesc Fiul Vitreg”: Nu Îi Voi Înlocui Mama

Ana și-a imaginat întotdeauna o viață plină de dragoste, râsete și o familie mare. Când l-a cunoscut pe Mihai, a crezut că a găsit partenerul perfect pentru a împărtăși acest vis. Locuiau împreună de trei ani și, deși discutau adesea despre căsătorie și copii, Mihai părea mulțumit cu aranjamentul lor actual. Ana, pe de altă parte, devenea din ce în ce mai frustrată de lipsa de angajament.

Mihai avea un fiu de șapte ani, Andrei, dintr-o relație anterioară. Mama lui Andrei murise când el era doar un copil mic, iar Mihai îl crescuse singur până când Ana a intrat în viața lor. Ana a încercat din răsputeri să fie o influență pozitivă în viața lui Andrei, dar mereu s-a simțit ca un outsider.

Într-o seară, după o zi deosebit de stresantă la muncă, Ana a venit acasă și l-a găsit pe Andrei făcând o criză de nervi. Refuzase să-și facă temele și acum țipa cât îl țineau plămânii. Mihai era în bucătărie, aparent indiferent la haosul din sufragerie.

„Mihai, poți să faci ceva în legătură cu asta?” a implorat Ana, răbdarea ei fiind pe sfârșite.

Mihai s-a uitat de la telefon și a oftat. „Are doar o zi proastă. Lasă-l în pace.”

Ana a simțit un val de furie. „Nu mai pot continua așa, Mihai. Simt că sunt singura care încearcă să mențină un pic de ordine aici.”

Mihai a pus telefonul jos și s-a dus la Andrei, care acum plângea pe podea. L-a ridicat și l-a dus în camera lui fără să spună un cuvânt către Ana.

În timp ce se așeza pe canapea, Ana nu a putut să nu simtă un val de resentimente. Îl iubea pe Mihai, dar nu se înscrisese pentru a fi o mamă surogat pentru Andrei. Voia propriii ei copii, propria ei familie. Încercase să se apropie de Andrei, dar el mereu o ținea la distanță.

Mai târziu în acea noapte, după ce Andrei adormise în sfârșit, Ana și Mihai s-au așezat să discute.

„Mihai, trebuie să discutăm despre viitorul nostru,” a început Ana cu prudență.

Mihai s-a uitat la ea cu ochii obosiți. „Ce vrei să spui?”

„Mă refer la noi. Relația noastră. Vreau să ne căsătorim, să avem copii ai noștri. Dar simt că suntem blocați într-un limbo.”

Mihai a oftat adânc. „Ana, te iubesc. Dar Andrei este prioritatea mea acum. A trecut prin atât de multe deja.”

„Înțeleg asta,” a răspuns Ana, încercând să-și păstreze vocea calmă. „Dar nu pot continua să trăiesc așa. Simt că sunt doar un substitut în viața ta.”

Mihai s-a uitat în altă parte, incapabil să-i întâlnească privirea. „Nu știu ce vrei să spun.”

„Vreau să te angajezi față de noi,” a spus Ana ferm. „Vreau să știu că construim un viitor împreună.”

A urmat o tăcere lungă înainte ca Mihai să vorbească în cele din urmă. „Nu pot face promisiuni acum.”

Ana a simțit cum inima i se scufundă. Sperase la un răspuns diferit, dar adânc în sufletul ei știa că asta urma să se întâmple.

„Cred că am nevoie de timp să mă gândesc,” a spus ea încet.

Mihai a dat din cap, expresia lui fiind de neînțeles. „Ia tot timpul de care ai nevoie.”

În acea noapte, în timp ce stătea în pat, Ana nu putea scutura sentimentul de goliciune care se instalase în pieptul ei. Îl iubea pe Mihai, dar nu putea continua să trăiască într-o relație în care se simțea ca un outsider. Voia propria ei familie, propriii ei copii pe care să-i iubească și să-i îngrijească.

A doua zi dimineață, Ana și-a făcut bagajele și a lăsat un bilet pentru Mihai. Avea nevoie de spațiu pentru a-și da seama ce își dorea cu adevărat în viață.

În timp ce conducea departe de casa pe care o împărțiseră timp de trei ani, Ana nu putea să nu se întrebe dacă lua decizia corectă. Dar adânc în sufletul ei știa că merita mai mult decât să fie un substitut pentru familia altcuiva.