„Renunță la Jobul Tău dacă Mă Iubești și Vrei să Ne Ținem Familia Împreună. Nu Mă Simt Bărbat Lângă Tine,” Mi-a Spus Soțul Meu

Sunt Penelope, o femeie de 35 de ani care este căsătorită cu Ștefan de un deceniu. Ne-am cunoscut în liceu și întotdeauna i-am admirat încrederea și farmecul. Ștefan era genul de băiat care putea lumina o încăpere cu prezența sa, iar eu eram fata liniștită care prefera să rămână în fundal. Am început să ne întâlnim în ultimul an de liceu și ne-am căsătorit la scurt timp după facultate.

Primii ani împreună au fost plini de dragoste și entuziasm. Amândoi aveam vise și ambiții, dar ne aveam și unul pe celălalt. Ștefan voia să-și deschidă propria afacere, iar eu l-am susținut din toată inima. Am luat un job în marketing pentru a ne ajuta să ne descurcăm financiar în timp ce el lucra la startup-ul său. Nu a fost ușor, dar eram o echipă și asta conta.

Pe măsură ce anii au trecut, cariera mea a început să înflorească. Am urcat rapid pe scara corporativă, obținând promovări și recunoașteri. Afacerea lui Ștefan, însă, a întâmpinat dificultăți. A avut parte de eșecuri repetate, iar asta l-a afectat profund. A devenit retras și iritabil, dar am încercat să fiu acolo pentru el cât de mult am putut.

Într-o seară, după o zi deosebit de lungă la muncă, am ajuns acasă și l-am găsit pe Ștefan stând pe canapea, uitându-se absent la televizor. S-a uitat la mine cu o combinație de frustrare și tristețe în ochi.

„Penelope, trebuie să vorbim,” a spus el, cu vocea tremurând.

M-am așezat lângă el, cu inima bătând puternic. „Ce s-a întâmplat, Ștefan?”

A tras adânc aer în piept și m-a privit direct în ochi. „Trebuie să renunți la jobul tău.”

Am fost luată prin surprindere. „Ce? De ce?”

„Pentru că nu mă mai simt bărbat lângă tine,” a mărturisit el. „Tu ești cea care aduce toți banii, care ia toate deciziile. Mă simt inutil și emasculat.”

Am fost uluită. Niciodată nu mi-am imaginat că succesul meu îl va face să se simtă astfel. „Ștefan, fac asta pentru noi. Pentru viitorul nostru.”

„Știu,” a spus el, cu vocea frântă. „Dar asta ne distruge. Nu suport să mă simt un eșec în fiecare zi în timp ce tu cucerești lumea.”

Lacrimi mi-au umplut ochii. „Ce vrei să fac?”

„Renunță la job,” a repetat el. „Dacă mă iubești și vrei să ne ținem familia împreună, vei face asta pentru mine.”

M-am simțit ca și cum lumea mea se prăbușea în jurul meu. Cariera mea era o parte importantă din identitatea mea, dar la fel era și dragostea mea pentru Ștefan. Nu știam ce să fac.

Zilele s-au transformat în săptămâni, iar tensiunea dintre noi a devenit insuportabilă. Ștefan a devenit tot mai distant, petrecând majoritatea timpului închis în biroul de acasă sau ieșind cu prietenii. Conversațiile noastre au devenit tensionate și pline de resentimente.

Într-o noapte, după o altă ceartă aprinsă, Ștefan și-a făcut bagajele și a plecat. A spus că are nevoie de spațiu pentru a-și da seama ce vrea. Am fost devastată, dar am sperat că timpul petrecut separat ne va ajuta să găsim o soluție.

Lunile au trecut și Ștefan nu s-a întors. Am vorbit ocazional, dar era clar că distanța dintre noi creștea tot mai mult. În cele din urmă, a depus actele pentru divorț.

Am fost zdrobită. Bărbatul pe care l-am iubit din liceu era acum un străin. Cariera mea a continuat să prospere, dar părea goală fără Ștefan alături.

Privind înapoi, îmi dau seama că relația noastră era construită pe o fundație fragilă. Amândoi aveam vise, dar nu știam cum să ne susținem reciproc când acele vise nu se aliniau. Insecuritățile lui Ștefan și ambiția mea au creat o prăpastie pe care nu am putut-o depăși.

În final, dragostea nu a fost suficientă pentru a ne ține împreună. Și asta este o lecție pe care o voi purta cu mine pentru tot restul vieții mele.