„Soacra Mea S-a Invitat Singură în Luna Noastră de Miere”

Când eu și Ștefan ne-am mutat în noul nostru apartament, a fost ca începutul unui capitol frumos în viețile noastre. Tocmai ne căsătorisem și entuziasmul de a începe viața împreună era palpabil. Am petrecut primele zile organizându-ne lucrurile, aranjând mobila și făcând locul să se simtă ca acasă. Era un apartament mic, dar cochet, în inima Bucureștiului, perfect pentru proaspăt căsătoriți ca noi.

După ce ne-am instalat, am decis că era timpul să planificăm luna de miere. Nu ne grăbeam; voiam să ne luăm timpul necesar și să alegem o destinație care să fie memorabilă și specială. Ștefan a sugerat să mergem în Grecia, în timp ce eu mă gândeam la o aventură europeană. Am petrecut ore întregi navigând pe site-uri de călătorii, citind recenzii și visând la escapada perfectă.

Într-o seară, în timp ce discutam opțiunile noastre la cină, telefonul lui Ștefan a sunat. Era mama lui, Raluca. Avea talentul de a suna în cele mai nepotrivite momente, dar Ștefan o iubea mult și răspundea întotdeauna la apelurile ei. Puteam auzi vocea ei la celălalt capăt al firului, clar și tare, chiar dacă Ștefan ținea telefonul la ureche.

„Bună, mamă,” a spus Ștefan încercând să pară vesel. „Ce mai faci?”

„Oh, nimic special,” a răspuns Raluca. „Doar voiam să văd cum vă descurcați voi doi. Ați decis destinația pentru luna de miere?”

Ștefan s-a uitat la mine și am putut vedea ezitarea în ochii lui. „Încă ne gândim,” a spus el cu prudență. „Avem câteva locuri în minte.”

„Ei bine, am o sugestie,” a spus Raluca entuziasmată. „De ce nu veniți voi doi la Constanța? Știți cât de mult îmi place aici. Și v-aș putea arăta împrejurimile!”

Am simțit cum inima îmi cade. Ultimul lucru pe care îl doream era să petrecem luna de miere cu soacra mea. Ștefan trebuie să fi simțit disconfortul meu pentru că a încercat rapid să schimbe direcția conversației.

„E o idee frumoasă, mamă,” a spus el diplomatic. „Dar ne gândeam să mergem undeva un pic mai exotic.”

Raluca nu s-a lăsat ușor descurajată. „Oh, haide! Constanța are plaje frumoase, mâncare grozavă și multe activități. În plus, nu ar trebui să vă faceți griji pentru planificare. M-aș ocupa eu de tot!”

Puteam vedea cum Ștefan se chinuia să găsească o cale de ieșire din această situație fără să-i rănească sentimentele mamei sale. S-a uitat la mine pentru sprijin, dar eram fără cuvinte. Cum îi spui cuiva că nu vrei să fie pe luna ta de miere fără să pari nepoliticos?

„Mamă,” a început Ștefan încet, „apreciem foarte mult oferta ta, dar speram să avem puțin timp doar pentru noi.”

A fost o scurtă tăcere la celălalt capăt al firului înainte ca Raluca să vorbească din nou. „Înțeleg,” a spus ea cu o voce ușor dezamăgită. „Dar gândiți-vă la asta, bine? Ar însemna mult pentru mine.”

După ce a închis telefonul, eu și Ștefan am stat în tăcere câteva momente. Puteam vedea conflictul din ochii lui. Își iubea mama și nu voia să-i rănească sentimentele, dar voia și ca luna noastră de miere să fie specială.

Zilele s-au transformat în săptămâni și încă nu luasem o decizie despre luna de miere. De fiecare dată când aduceam subiectul în discuție, conversația inevitabil se întorcea la oferta Ralucăi. Era ca un nor invizibil care plutea deasupra noastră.

Într-o seară, Ștefan a rupt tăcerea. „Emma,” a spus el încet, „cred că ar trebui să mergem la Constanța.”

M-am uitat la el neîncrezătoare. „Serios? Vrei să petrecem luna noastră de miere cu mama ta?”

„Nu e ideal,” a recunoscut el, „dar ea a fost atât de entuziasmată de asta. Și poate nu va fi atât de rău. Putem avea totuși puțin timp doar pentru noi.”

Cu reticență, am fost de acord. Nu voiam să începem căsnicia noastră cu o ceartă pe acest subiect. Așa că ne-am rezervat biletele pentru Constanța și i-am informat pe Raluca despre decizia noastră. Ea a fost extrem de bucuroasă și a început imediat să facă planuri.

Când am ajuns la Constanța, Raluca ne aștepta la aeroport cu brațele deschise și un itinerar detaliat. Planificase fiecare minut al călătoriei noastre, de la sesiuni de yoga la răsărit până la cine la apus. Nu era loc pentru spontaneitate sau intimitate.

Pe măsură ce zilele treceau, mă simțeam din ce în ce mai resentimentară. Aceasta nu era luna de miere la care visasem. Ștefan încerca să facă tot posibilul să fie bine, dar nici el nu-și putea ascunde dezamăgirea.

În ultima noapte în Constanța, în timp ce stăteam pe plajă privind apusul, nu mi-am mai putut reține sentimentele.

„Ștefan,” am spus încet, „asta nu e ceea ce am vrut.”

S-a uitat la mine cu tristețe în ochi. „Știu,” a spus el încet. „Îmi pare rău.”

Am stat în tăcere o vreme, privind valurile cum se sparg de țărm. Luna de miere care trebuia să ne apropie mai mult ne-a îndepărtat.

Când ne-am urcat în avionul spre București, nu puteam scutura sentimentul că ceva s-a schimbat între noi. Entuziasmul și bucuria care odată ne umpleau inimile erau acum înlocuite cu dezamăgire și regret.

Luna noastră de miere s-a terminat, dar impactul acelei călătorii va rămâne mult timp.