„Soțul meu este cu 15 ani mai în vârstă: Dar sunt doar ‘bancomatul’ lui”

Niciodată nu mi-am imaginat că viața mea va lua această întorsătură. Crescând, întotdeauna am crezut că mă voi căsători cu cineva de vârsta mea, cineva care să împărtășească interesele și visele mele. Dar viața are un mod ciudat de a te surprinde.

Aveam 25 de ani când l-am cunoscut pe Andrei. El avea 40 de ani, era fermecător și părea că are viața pusă la punct. La acea vreme, lucram în cafeneaua familiei mele, un loc mic dar primitor care era în familia noastră de generații. Părinții mei tocmai o renovaseră și, pentru a sărbători, au organizat o petrecere de redeschidere și au invitat toți prietenii și cunoștințele.

Andrei era unul dintre invitați. Era prieten cu un prieten și ne-am înțeles imediat. Era atent, amuzant și părea cu adevărat interesat de mine. Am început să ne întâlnim și, înainte să-mi dau seama, eram căsătoriți. Părinții mei erau încântați; credeau că Andrei era perfect pentru mine. Era stabil, de succes și părea că mă adoră.

Dar lucrurile au început să se schimbe curând după nuntă. Farmecul lui Andrei a început să se estompeze și am început să văd o altă față a lui. A devenit controlator și exigent. Vroia să știe unde sunt în fiecare moment și cu cine sunt. Nu-i plăcea să petrec timp cu prietenii sau familia mea. Spunea că este pentru că mă iubește atât de mult și nu poate suporta să fie departe de mine.

La început, l-am crezut. Am crezut că comportamentul lui era un semn al iubirii sale profunde pentru mine. Dar pe măsură ce timpul trecea, mi-am dat seama că era cu totul altceva. Andrei nu mă iubea; iubea ceea ce puteam face pentru el. Mă vedea ca pe bancomatul lui personal.

Andrei avea un loc de muncă bun, dar avea și gusturi scumpe. Îi plăceau mașinile de lux, hainele de designer și vacanțele luxoase. Și se aștepta ca eu să plătesc pentru toate acestea. Spunea că este doar corect, deoarece el avusese grijă de mine când ne-am căsătorit prima dată. Dar adevărul era că întotdeauna am muncit din greu în cafenea și economisisem o sumă decentă de bani înainte să ne întâlnim.

Cerințele lui Andrei deveneau din ce în ce mai exagerate pe zi ce trecea. Vroia o mașină nouă în fiecare an, cele mai noi gadgeturi și excursii în locații exotice. Și dacă ezitam sau puneam la îndoială cheltuielile lui, se enerva și mă acuza că nu-l iubesc suficient.

Mă simțeam prinsă în capcană. Îl iubeam pe Andrei, sau cel puțin așa credeam, dar nu puteam ține pasul cu cerințele lui. Economiile mele se diminuau și am început să lucrez mai multe ture la cafenea pentru a face față cheltuielilor. Părinții mei au observat schimbarea din mine, dar nu puteam să le spun adevărul. Erau atât de fericiți pentru mine și nu vroiam să-i dezamăgesc.

Într-o zi, Andrei a venit acasă cu un pliant pentru o croazieră de lux. Spunea că este vacanța lui de vis și că o merităm după toată munca grea pe care am depus-o. Dar știam că nu ne permitem asta. Am încercat să-i explic acest lucru, dar nu vroia să asculte. Spunea că dacă îl iubesc cu adevărat, voi găsi o modalitate de a face asta posibil.

În acea noapte, am stat trează în pat, gândindu-mă la viața mea și cum s-a schimbat atât de mult față de ceea ce mi-am imaginat. Mi-am dat seama că Andrei nu mă vedea ca pe partenera lui; mă vedea ca pe contul lui bancar. Și oricât i-aș fi dat, nu ar fi fost niciodată suficient.

Știam că trebuie să fac o schimbare, dar nu știam cum. Să-l părăsesc pe Andrei părea imposibil; mă izolase de prietenii și familia mea și mă simțeam complet singură. Dar să rămân cu el însemna să mă pierd complet.

În cele din urmă, am luat cea mai grea decizie din viața mea. L-am părăsit pe Andrei și m-am mutat înapoi la părinții mei. Nu a fost ușor; a încercat să mă convingă să mă întorc, promițând că lucrurile vor fi diferite. Dar știam mai bine.

Acum încerc să-mi reconstruiesc viața zi de zi. Nu este ușor, dar sunt hotărâtă să găsesc fericirea în termenii mei. Și poate într-o zi voi găsi pe cineva care mă iubește pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce pot oferi.