„I-a Dăruit Fiului și Nurorii un Apartament, iar Ei l-au Distrus Într-un An”

Când Maria a decis să-i dăruiască fiului ei, Andrei, și soției acestuia, Ioana, un apartament, a făcut-o cu inima plină de speranță și generozitate. Apartamentul, situat într-un cartier fermecător din București, era un cadou de nuntă menit să le ofere tinerilor un început solid. Maria petrecuse săptămâni întregi asigurându-se că totul era perfect, de la pereții proaspăt vopsiți până la podelele din lemn lustruite. Își imagina cum fiul și nora ei își vor construi acolo o viață fericită, plină de dragoste și grijă.

Cu toate acestea, realitatea care s-a desfășurat în următorul an a fost departe de ceea ce Maria își imaginase. Totul a început cu semne mici: o grămadă de corespondență nedeschisă lângă ușă, vase adunate în chiuvetă și haine aruncate pe podeaua dormitorului. Maria a observat aceste lucruri în timpul vizitelor ocazionale, dar a ales să nu comenteze, gândindu-se că tinerii erau doar ocupați cu acomodarea.

Pe măsură ce lunile treceau, starea apartamentului s-a deteriorat rapid. Vizitele Mariei deveneau din ce în ce mai stresante cu fiecare săptămână care trecea. Draperiile frumoase pe care le agățase erau acum prăfuite și pătate. Bucătăria, odată strălucitoare și nouă, era acum murdară și aglomerată. Ambalaje de mâncare și containere goale de mâncare la pachet acopereau blaturile. Frigiderul era un loc propice pentru mucegai și produse expirate.

Livingul, care avea o priveliște minunată asupra orașului, era acum de nerecunoscut. Canapeaua era acoperită de pete și arsuri, iar măsuța de cafea era ciobită și lipicioasă. Plantele pe care Maria le pusese pentru a aduce viață și culoare erau acum ofilite și moarte.

Dar nimic nu a pregătit-o pe Maria pentru starea băii. Plăcile erau acoperite de murdărie, iar oglinda era atât de pătată încât era aproape imposibil să te vezi în ea. Perdeaua de duș era ruptă și mucegăită. Era clar că curățenia de bază fusese neglijată luni întregi.

Fiecare vizită o lăsa pe Maria tot mai îndurerată. A încercat să vorbească cu Andrei și Ioana despre starea apartamentului, dar îngrijorările ei au fost întâmpinate cu scuze. „Am fost foarte ocupați,” spunea Andrei, sau Ioana adăuga: „Plănuim să facem curățenie în weekend.”

Dezamăgirea Mariei s-a transformat în disperare când, în timpul unei vizite, a observat o scurgere sub chiuveta din bucătărie care cauzase deformarea și mucegaiul lemnului. Era evident că scurgerea fusese acolo de ceva timp, ignorată și neadresată. Daunele erau extinse și Maria știa că reparațiile vor fi costisitoare.

Ultima picătură a fost când Maria a aflat că vecinii se plânseseră de zgomot și deranjuri venind din apartament. Administratorul clădirii îi avertizase pe Andrei și Ioana de mai multe ori, dar comportamentul lor nu se schimbase. Maria se simțea jenată și realiza că darul ei devenise o sursă de stres și conflict.

Nici măcar nu trecuse un an și apartamentul pe care Maria îl pregătise cu atâta dragoste era acum o umbră a ceea ce fusese odată. Visul de a-i oferi fiului ei un cămin frumos se năruise, la fel ca pereții neglijați ai apartamentului. Maria rămânea cu inima grea, știind că gestul ei de iubire fusese luat de-a gata și că locuința pe care o creaseră devenise doar un alt loc al ruinelor.

Pe măsură ce mergea prin apartament pentru ultima dată, Maria a decis că era timpul să facă un pas înapoi. Cadoul care trebuia să aducă bucurie și stabilitate în viața lui Andrei și Ioana dezvăluise în schimb un adevăr dureros despre neglijență și iresponsabilitate. Maria știa că unele lecții trebuie învățate pe calea grea și, din păcate, aceasta era una dintre ele.