Ultimele Momente Tragice ale Zborului Tarom 342: Cuvintele Finale ale Pilotului Înainte de Catastrofă

Într-o seară aparent obișnuită de la sfârșitul lunii septembrie 2015, Zborul Tarom 342 a decolat de pe Aeroportul Otopeni din București, cu destinația Paris, Franța. Boeing-ul 767-300 transporta 198 de pasageri și membri ai echipajului, fiecare cu propriile povești și destinații. Zborul era așteptat să fie unul de rutină, cu cer senin și condiții meteorologice favorabile raportate pe traseu.

Pe măsură ce aeronava survola Marea Neagră, totul părea să decurgă fără probleme. Pasagerii s-au așezat confortabil în scaunele lor, unii adormind, în timp ce alții se angajau în conversații liniștite sau urmăreau divertismentul oferit la bord. Echipajul de cabină se ocupa cu sârguință de nevoile celor aflați la bord, fără să fie conștienți de tragedia iminentă.

Aproximativ trei ore după decolare, a avut loc o defecțiune mecanică bruscă și neașteptată. Motorul stâng al aeronavei a suferit o defecțiune catastrofală, cauzând o pierdere rapidă de altitudine. În cabina de pilotaj, Căpitanul Ion Popescu și Primul Ofițer Maria Ionescu s-au confruntat cu o urgență fără precedent. Antrenamentul și experiența lor au intrat în acțiune pe măsură ce au lucrat neobosit pentru a recâștiga controlul aeronavei.

Înregistrările vocale recent eliberate din cabina de pilotaj dezvăluie momentele intense și sfâșietoare care au urmat. Vocea căpitanului Popescu, calmă dar tensionată, poate fi auzită comunicând cu controlul traficului aerian, declarând o urgență și solicitând asistență imediată. Primul Ofițer Ionescu este auzită parcurgând listele de verificare pentru situații de urgență, vocea ei fiind fermă dar plină de urgență.

În ciuda eforturilor lor maxime, situația a continuat să se deterioreze. Coborârea aeronavei a devenit mai pronunțată, iar piloții s-au luptat să o stabilizeze. În acele momente finale, vocea căpitanului Popescu străpunge staticul, adresându-se atât co-pilotului său cât și pasagerilor prin interfon.

„Doamnelor și domnilor, aici căpitanul dumneavoastră,” începe el, vocea sa fiind plină de o combinație de determinare și tristețe. „Experimentăm o problemă mecanică severă. Vă rugăm să rămâneți calmi și să urmați instrucțiunile echipajului nostru.”

În cabină, pasagerii se agățau unii de alții, unii șoptind rugăciuni în timp ce alții se țineau de mână în solidaritate tăcută. Însoțitorii de zbor s-au mișcat rapid prin culoare, asigurându-se că toată lumea era bine fixată în scaunele lor.

Pe măsură ce aeronava și-a continuat coborârea rapidă, ultimele cuvinte ale căpitanului Popescu răsună prin înregistrarea din cabina de pilotaj. „Maria,” spune el încet co-pilotului său, „am făcut tot ce am putut.”

Înregistrarea se termină brusc pe măsură ce Zborul Tarom 342 se prăbușește în apele reci ale Mării Negre. Impactul este devastator, fără supraviețuitori.

În urma tragediei, au fost lansate investigații pentru a determina cauza defecțiunii mecanice. Familiile victimelor au fost lăsate să se confrunte cu pierderea lor, căutând răspunsuri și alinare. Servicii memoriale au fost organizate în întreaga țară, onorându-i pe cei care au pierit în dezastru.

Eliberarea înregistrărilor din cabina de pilotaj ani mai târziu servește ca un memento emoționant al curajului și profesionalismului demonstrate de căpitanul Popescu și Primul Ofițer Ionescu în ultimele lor momente. Eforturile lor de a-și salva pasagerii și echipajul nu vor fi uitate.